Review HTC U12+

Lansat în primăvara lui 2018, noul smartphone HTC U12+ este un telefon ce nu trece neobservat, carcasa din sticlă și aluminiu făcându-l deosebit prin aspectul unic, o ramă a ecranului foarte subțire (de aproximativ 1 mm) și acel liquid surface al HTC.

Rezoluția ecranului este QHD+, ceea ce face ca imaginile să arate impecabil iar textul să fie foarte clar și ușor de citit.

Butoanele laterale sunt 3: control volum (sus/jos) și alimentare, acestea nefiind butoane clasice, ci senzori de presiune, deci mai greu de stricat.

În partea stângă se află tăvița pentru cele 2 SIMuri (dual standby 4G/LTE) sau 1 SIM și un card microSD de până la 512 GB. Memoria internă de 64 GB, RAMul de 6 GB, alături de chipsetul Qualcomm SDM845 Snapdragon 845, procesorul Octa-core (4×2.8 GHz Kryo 385 Gold și 4×1.7 GHz Kryo 385 Silver) și procesorul grafic Adreno 630 fac din acest telefon un dispozitiv puternic, atunci când ai nevoie de performanță instant!

Camera foto este absolut fascinantă și aduce, fără niciun fel de dubii, cea mai bună calitate pozelor tale, dintre toate telefoanele concurente. Efectul bokeh, de tip DSLR, dă o notă profesionistă pozelor tale iar culorile naturale captate de senzorii celor 2 camere de pe spate (12+16 (efectiv 12) Mpx) completează această notă, fără a ignora un zoom optic de 2x și zoom-ul digital de 10x. Câmpul vizual este superangular și poate cuprinde 84°. Camerele frontale (8+8 Mpx) sunt la fel de bune, captând cele mai bune selfies, chiar și în condiții de iluminare slabă, fiind disponibil și modul panoramă. Clipurile video pot fi înregistrate la 4K/2160p (60 cps) și FullHD/1080p (30, 60 sau 240 cps), cu o rată de eșantionare de 96 kHz și adâncime pe 24 de biți.

În urma unei actualizări de sistem, camera poate face zoom in/out automat, fără a fi nevoie de atingerea continuă a ecranului. Aceasta se obține apăsând pe butonul de zoom și trăgând în stânga (apropiere) sau în dreapta (îndepărtare). 

 

Clipurile în format de calitate ridicată audio/video sunt salvate în format Matroška (.mkv).

Sunetul difuzoarelor stereo se aude foarte tare, atingând 91 dB în timpul soneriei de apel. Asta înseamnă că se aude mai tare decât aspiratorul tău vechi, care scoate cam 78-80 dB.

Conținutul cutiei: capac protecție spate, alimentator QC 3.0, cablu USB, căști USB Type C, dopuri căști

Căștile incluse în cutie nu dezamăgesc, având posibilitatea de anulare activă a zgomotului. Asta înseamnă că sunetul exterior este monitorizat continuu, adaptând sunetul perceput astfel încât calitatea lui să fie cât mai bună. Căștile se conectează în portul USB Tip C, telefonul neavând conector clasic de 3,5 mm.

Rezistența la apă și praf este asigurată de standardul IP68, dar asta nu înseamnă că poți scălda telefonul în apa mării, pentru a-i curăța ecranul 18:9 și sticla 3D a acestuia.

HTC U12+ vine în 3 culori: negru ceramic, roșu aprins și albastru translucid. La un preț de aproximativ 720 € / 3300 lei (la data scrierii acestui articol), HTC U12+ este un smartphone de top, cu un design unic și plăcut la atingere, chiar dacă, din cauza carcasei din sticlă, nu este gândit pentru cei cu degete alunecoase.

    

De când l-am scos din cutie, HTC U12+ a descărcat două actualizări de software. Așa cum a venit telefonul în cutie, software-ul instalat pe el avea versiunea 1.15.401.4 10.0_g CL1036375 release_keys și versiunea de kernel 4.9.65-perf-g617909e686b0. După prima actualizare, care avea dimensiunea de 435,8 MB, versiunile au fost 1.21.401.3 10.0_g CL1041457 release-keys, respectiv versiunea de kernel 4.9.65-perf-gaa1104f. Cea de-a doua actualizare, de doar 135,57 MB, a adus telefonul la versiunea din prezent: 1.25.40.3 10.0_g CL1044991 release-keys și versiunea de kernel 4.9.65-perf-gd117f23. HTC a anunțat deja că HTC U12+ va fi actualizat la Android P în lunile următoare.

Ce poți vedea în București, pe 6-7 octombrie

Weekendul 6-7 octombrie 2018 se anunță unul foarte interesant în toată țara, dar mai ales în București. Ca să nu stai degeaba acasă, uite ce poți face pentru a-ți petrece timpul într-un mod util și plăcut, dar care să te facă și mai deștept…

Începând cu 5 octombrie 2018, ora 23:59, la Cinemateca Eforie și Cinema Elvira Popescu poți vedea Creepy Animation Night – noaptea filmelor de animație horror și terifiante, ajunsă la ediția cu numărul 10. Această proiecție specială face parte din Festivalul Internațional de Animație Anim’est 2018. Publicul prezent în Cinemateca Eforie va asista și la un show audio-vizual OrkiPP (alăturarea Pisica Pătrată – Orkid).

Pornind de la senzații, idei și imagini comune, Vlad Ilicevici, Radu Pop, George Frătica și Alexandru Ciubotariu vor improviza, în sincron, timp de 40 de minute. Blues-ul post-traumatic al celor de la Orkid se va transforma într-un dirge instrumental, cu drone și texturi complexe de chitară, cu explozii instrumentale care duc înspre post-metal. Simbolurile animate care formează universul vizual al formației vor fi backroundul live-drawing-ului lui Alexandru, într-un concept care are la bază alternanța dintre simetrie și haos.

Cumpără bilete:

Creepy Animation Night @ Cinema Eforie

Creepy Animation Night @ Cinema Elvira Popescu

Ștrumfii

De la ora 10 dimineața, la Cinema Elvira Popescu poți vedea Ștrumfii, urmat de o oră de filme de animație ce fac parte din Minimest – secțiunea festivalului Anim’Est dedicată copiilor -, începând cu ora 12.

Dacă nu te-ai trezit la timp, poți vedea Ștrumfii și duminică, 7 octombrie, tot de la ora 10 și tot la Cinema Elvira Popescu!

Cumpără bilete – 6 octombrie / 7 octombrie.

Tito și păsările (Tito and the birds)

Tito este un băieţel de zece ani care locuieşte cu mama lui. Pe neaşteptate, o bizară epidemie începe să se răspândească, făcându-i pe oameni să se simtă rău atunci când le e teamă. Tito descoperă curând că leacul este cumva legat de cercetările tatălui său dispărut despre cântecul păsărilor. Alături de prietenii săi, puştiul se aruncă într-o aventură ce ar putea salva lumea întreagă. Căutarea antidotului se va transforma treptat în căutarea tatălui şi a propriei identităţi.

Puteți vedea povestea lui Tito la Cinemateca Eforie, de la ora 12:30.

Cumpără bilete.

Mutafukaz

Angelino este doar unul din miile de rataţi care pierd vremea în Dark Meat City, un periculos megalopolis din însorita Californie. După un accident de scuter cauzat de vederea superbei Luna, Angelino începe să sufere de migrene cumplite şi halucinaţii bizare. Vânat de oameni în negru, Angelino îşi dă curând seama că aceştia ţin cu tot dinadinsul să-l captureze. Când acest lucru se întâmplă, eroul află extraordinarul adevăr al obârşiei sale…

Filmul poate fi urmărit la Cinemateca Eforie, începând cu ora 16:30.

Cumpără bilete.

Insula Câinilor (Isle of dogs)

Japonia, într-un viitor distopic. Din cauza unei „gripe canine”, patrupedele au fost exilate pe o insulă îndepărtată, botezată Insula câinilor. Cinci câini – Chief, Rex, Boss, Duke și King – nu mai pot de plictiseala cauzată de izolare, când pe insulă ajunge Atari Kobayashi, un băiat venit să-și caute căţelul, pe Spots. Câinii îl ajută pe Atari și îl apără atunci când autorităţile japoneze vin să-l recupereze.

Aventurile celor 5 câini, alături de Atari Kobayashi pot fi văzute la Cinemateca Eforie, de la ora 20:30.

Cumpără bilete.

Parvana

De la ora 18, la Cinema Elvira Popescu, poți vedea Parvana, un lung metraj deosebit, care se adresează persoanelor de toate vârstele și care, în mod sigur, nu trebuie ratat!

Parvana are 11 ani şi trăieşte cu familia într-un mic bloc din Kabulul devastat de război. Într-o zi, tatăl ei e arestat şi viaţa familiei se schimbă o dată pentru totdeauna. Legile talibane le interzic femeilor să iasă neînsoţite de bărbaţi, prin urmare familia nu mai are pe nimeni să o întreţină sau măcar să meargă la cumpărături. Parvana e nevoită să ia o decizie mai mult decât periculoasă: îşi taie părul şi se deghizează în băiat…

Cumpără bilete.


Dacă alegi să mergi la toate proiecțiile pe care ți le-am prezentat sau doar la o parte dintre ele, cu siguranță nu te vei plictisi în acest weekend. În plus, ai un eveniment special, dedicat acestui weekend, cu proiecții de filme și intrarea liberă. Detalii aici: https://www.facebook.com/events/1970795729886041/

Și nu uita:

#boicot

CEL(.ro) mai nesimțit (customer) service

Sunt sigur că nu sunt nici prima, nici ultima persoană care reclamă calitatea proastă a serviciilor CEL.ro și, în special, a service-ului. Există chiar și grupuri pe Facebook cu persoane păgubite – într-un fel sau altul – de către CORSAR ONLINE SRL (CEL.ro).

Cu toate astea, acest S.R.L. continuă să existe, să funcționeze și chiar să raporteze cifre anuale record. Într-o țară în care incompetența, analfabetismul (funcțional sau nu), prostia și nesimțirea sunt la putere, de ce să nu existe și astfel de companii?

Problema mea cu ei nu e de ieri, de azi… A început de când am returnat un telefon al cărui modul FM nu funcționa. Nu funcționa deoarece telefonul era destinat pieței din Asia, implicit frecvențele FM erau altele, nu cele din Europa (88 – 108MHz). După ce au ținut telefonul mult peste cele 15 zile legale, mi-au returnat banii, dar nu înainte de a încerca să mă fraierească cu un telefon la schimb – mult mai slab (un HTC Desire contra HTC One M9).

Astăzi, din nou aceeași problemă: am trimis un telefon în service pe data de 20 august 2018, prin Fan Courier, nu înainte de a completa o cerere de service pe site-ul CEL.ro și după ce am așteptat să mi se confirme că cererea a fost procesată. Aici fac o paranteză și zic că, pentru cine nu știe, procedura CEL.ro pentru trimiterea în service a produselor aflate în garanție se face astfel: suni la curier, ambalezi produsul și scrii pe el „SERVICE CEL.ro”. Vine curierul, zice că trebuie să treci și un număr de telefon pentru destinatar și o adresă completă (asta deși au contract cu CEL.ro fix pentru astfel de servicii). Într-un final, pleacă curierul iar produsul ajunge a 2a zi la CEL.ro, unde va fi trimis, peste încă o zi, la un service ultrasecret, clasificat ca strict secret de importanță deosebită și a cărei adresă ori al cărui nume nu se divulgă sub nicio formă. Altfel cum și-ar mai putea bate joc de clienți???

Revenind, după ce am trimis telefonul în service, am adăugat la cererea de service mențiunea că nu vreau ca telefonul să fie resetat la setările din fabrică, nefiind necesară această operațiune, defectul fiind bateria și butonul de pornit/oprit.

Pentru că am experiență cu acest service mediocru, după 7 zile am revenit cu mesaj și am întrebat în ce stadiu se află telefonul.

 

Mi se răspunde după 2 zile că telefonul este în service. După ce au trecut cele 15 zile legale, timp în care sunt obligați să aducă telefonul la conformitate (reparat complet), să înlocuiască telefonul cu unul nou-nouț sau să îmi returneze banii, am revenit cu mesaj și nu mi s-a mai răspuns.

Am sunat la singurul număr de telefon disponibil pe site – acela al departamentului de vânzări – unde mi s-a răspuns că voi fi contactat „în cel mai scurt timp” de către cineva de la service. Ghici ce? După 23 de zile în care telefonul meu este sechestrat în service-ul CEL.ro, nu am primit niciun răspuns, nici telefon reparat, nici altul nou, nici banii înapoi.

Prin urmare, am făcut reclamație la ANPC și am cerut sancționarea CORSAR ONLINE SRL, repararea telefonului,  înocuirea sau restituirea banilor. Este ultima dată când mai cumpăr ceva de la această companie mizerabilă, ceea ce vă sfătuiesc și pe voi să faceți!

Suplimentar, am făcut plângere la Secția 22 Poliție, pentru înșelăciune și furt:

Probleme pe autostradă. M-am întors în București cu platforma

Anul ăsta este primul an, după foarte mulți, în care nu am ajuns la mare de ziua mea, în fiecare zi fiind ploi, furtuni, vânt puternic, cod roșu, portocaliu și #MUIEPSD…

Am zis să profit de ziua liberă făcută cadou de Statul Gargamel Paralel Român și am plecat spre mare. Împreună cu mine au mai venit 3 persoane – niște puști care voiau să îi las în Costinești. Pentru că, de obicei, alimentez de la Rompetrol, prima oprire am făcut-o la kilometrul 66, unde am stat aproximativ 10 minute. Înainte să plec mai departe, am încercat să pornesc motorul, însă fără succes. Învârtea, dar nu pornea. Am zis că poate e doar o întâmplare, așa că am mai încercat o dată și… fericire! A pornit!

Cu toate că a pornit, mi-a rămas aprins, pe bord, martorul , ceea ce înseamnă că ceva nu e bine. Am zis să verific codul din calculator la următoarea oprire. Prin urmare, mi-am continuat drumul către kilometrul 88, acolo unde mă aștepta un prieten și unde urma să fac plinul. Am conectat interfața OBD și, așa cum nu se putea mai bine, codul de eroare era:

P0335 Crankshaft Position Sensor A Circuit Malfunction Read

Pe românește, „crankshaft” înseamnă „arbore cotit” iar eroarea este, de cele mai multe ori, dată de un senzor defect. Am curățat eroarea din calculator și am încercat să pornesc motorul. După mai multe încercări, mașina se încăpățâna să rămână la kilometrul 88. Observându-mă că mă chinuiam cu mașina, un puști se apropie și mă întreabă: „Aveți probleme cu mașina? Vă pot ajuta cu ceva? Și nouă ni s-a stricat mașina”. Era evident că un defect electronic nu are rezolvare pe loc, așa că îi mulțumesc pentru intenție.

După câteva telefoane, ceva nervi și înjurături corecte din punct de vedere gramatical mașina a pornit. Evident că, în tot timpul ăsta, cei 3 puști erau total blocați de situație și nu au scos niciun cuvânt. Stabilesc cu prietenul să mergem aproape unul de celălalt, pentru ca, în caz că problema se repetă, să îi pot muta pe cei 3 la el în mașină ca să își continue drumul.

Cu motorul pornit plecăm mai departe. La kilometrul 112 (ironic, nu?), fiind pe banda 2 după ce am făcut o depășire, la 120 km/h motorul se oprește! Profit de ocazie că pe banda 1 nu se afla nicio mașină și apuc să trag mașina pe banda de urgență. De data asta îmi era clar: nu-mi mai puteam continua drumul iar mini-vacanța ce plănuisem s-o petrec la plajă era compromisă. Mut cei 3 puști în cealaltă mașină și pleacă mai departe, eu rămânând acolo ca să încerc să pornesc mașina, în ideea că aș putea ajunge măcar până în Fetești, la un service. Era aproape de ora 23:30.

Pregătit sufletește pentru o staționare destul de lungă, cu triunghiul reflectorizant amplasat regulamentar, în spatele mașinii, am pus mâna pe telefon și am căutat metode de a ieși din situația în care mă aflam. În timp ce așteptam, în fața mea se oprește o platformă. Coboară un bărbat și mă întreabă dacă am nevoie de ajutor cu o platformă. Îi mulțumesc și îi spun că momentan aștept să văd dacă am altă variantă, îi cer o carte de vizită și îi spun că îl sun, dacă nu rezolv nimic. În timp ce pleca, observ că pe platformă se afla mașina puștiului ce mă întrebase, cu doar câteva zeci de kilometri în urmă, dacă mă poate ajuta cu ceva.

După aproximativ 15 minute, când era 100% clar că nu am ce face, sun platforma și rog să fiu transportat în București.  La telefon îmi răspunde bărbatul ce oprise mai devreme, despre care am aflat, ulterior, că este chiar cel care deține firma de tractare. După alte 30-40 de minute, sosește platforma.

Destinația: service auto OTS 8 din București. Costul platformei: 550 de lei.

Dacă aveți vreodată nevoie de platformă, puteți apela 0762657170. Din ce am înțeles de la șofer, tractează de oriunde, nu doar de pe A2 iar firma este din Fetești.

La ora la care scriu articolul mașina este reparată și am luat-o din service. Mai exact, senzorul de turație arbore cotit a fost înlocuit.

Când am decis să scriu acest articol, mi-a venit o idee despre care nu trag speranțe că se va materializa prea curând: de ce nu ar putea Statul Român oferi servicii de tractare pe autostradă, la prețuri mult mai avantajoase? Ar putea, de exemplu, să ofere tractarea către cel mai apropiat service sau posibilitatea de a te tracta înapoi în București/Constanța. Ar oferi un fel de serviciul de tractare, dar într-o variantă limitată, pentru un strict necesar. În felul ăsta, ar aduce bani la buget și ar putea repara gropile din asfaltul de o calitate mizerabilă, mai ales cel din primii 35 kilometri…

Vrei să furi o bicicletă de la Aperider?

Dacă nu ați auzit de Aperider, probabil nu sunteți din București sau nu vă pasionează mersul pe bicicletă. Aperider este un serviciu de bike-sharing, adică, pe românește, un serviciu ce îți permite să închiriezi, contra cost, o bicicletă și să o poți lăsa aproape oriunde, pentru a putea fi închiriată de un alt client.

O astfel de bicicletă am urmărit eu zilele trecute, după ce o prietenă mi-a trimis poze pe Whatsapp cu un individ ce luase în spate un Pegas roșu, nedumerit fiind de faptul că bicicleta nu voia să meargă singură, având blocată roata din spate de către sistemul special de blocare. Imediat cum am primit pozele, am deschis aplicația ca să mă asigur că acea bicicletă nu este închiriată. Evident că apărea în mișcare, ea nefiind închiriată. Am coborât din scară și am plecat în urmărirea bicicletei, stând cu telefonul în mână și urmărind poziția ei în timp real.

Îl găsesc pe individ, meșterind la bicicletă și (nu am înțeles de ce) dând foc cauciucului și aripii din spate (vezi pozele de mai jos). Îl abordez și îi zic să lase bicicleta, că altfel sun la poliție. Puțin blocat și ceva mai mult turmentat, bolborosește 2-3 cuvinte și înțeleg doar „sună!”. Eh, dacă am primit acceptul lui să sun la poliție, acum pot suna! Fain individ.

Alo! Poliția?

Individul o ia ușor la pas în direcția opusă și eu mă duc după el, cu telefonul la ureche, discutând cu operatorul de la 112 – apel de urgență. Mi se face legătura la poliție, le spun că sunt în urmărirea unui individ care a încercat să fure o bicicletă, le dau semnalmentele și le spun în ce direcție se îndreaptă. Marele lui ghinion a fost că în direcția în care se îndrepta este un sediu al poliției locale, fix pe trotuarul de vizavi de cel pe care mergea. Imediat cum a ajuns în dreptul poliției, am rugat polițistul local de la poartă să îl oprească pe individ. În timp ce îl ținea în loc, au ajuns și 2 mașini de poliție (una de la secție și cealaltă fiind cea din teren, către care s-a trimis solicitarea de deplasare). În timp ce era percheziționat și identificat, aflu de la polițiști că, cu doar 1 oră înainte, același individ fusese legitimat de către un echipaj, deci îl cunoșteau deja.

  

Am mers cu poliția în locul unde individul lăsase bicicleta și am contactat echipa Aperider, ca să le comunic ce s-a întâmplat. În doar câteva minute a sosit și o mașină de la firma de pază, fiind alertată de către sistemul de asigurare a bicicletei, ce trimite alertă în momentul în care bicicleta este mișcată, fără a fi închiriată. Cu ocazia asta trebuie să îi mulțumesc Andreei de la Aperider, cu care am ținut legătura pe tot parcursul celor întâmplate și care a fost foarte promptă în a răspunde mesajelor mele.

După acest episod, evident că a urmat partea în care a trebuit să dau declarație la secția de poliție, în calitate de martor. O oră petrecută la secția de poliție nu m-a omorât. Ce-i drept, aș fi vrut să fac altceva cu acea oră, însă astfel de indivizi nu trebuie lăsați liberi pe stradă.

Despre Aperider găsiți detalii pe www.aperider.com iar aplicația o puteți descărca tot de acolo. Închirierea unei biciclete Aperider costă 1,9 lei pentru fiecare 30 de minute de folosire.

BONUS 1: pista de bicicliști de la intersecția Șoseaua Pantelimon – Șoseaua Iancului și până aproape de capătul orașului este utilizabilă și, dacă aveți un claxon puternic (vezi poza alăturată), puteți să vă deplasați în siguranță, eliberând-o de pietonii ce nu au învățat că există și bicicliști.

BONUS 2: Piesa trupei CEVA – Am văzut o bicicletă, pe ritmuri cu influențe orientale, ce a fost creată pentru a face cunoscut acest serviciu publicului larg și pentru a informa oamenii despre ce pot păți, dacă vor să fure o bicicletă roșie, cochetă. 🙂

« Older posts

© 2018 Din PTM în .ro

Theme by Anders NorenUp ↑