CEL(.ro) mai nesimțit (customer) service

Sunt sigur că nu sunt nici prima, nici ultima persoană care reclamă calitatea proastă a serviciilor CEL.ro și, în special, a service-ului. Există chiar și grupuri pe Facebook cu persoane păgubite – într-un fel sau altul – de către CORSAR ONLINE SRL (CEL.ro).

Cu toate astea, acest S.R.L. continuă să existe, să funcționeze și chiar să raporteze cifre anuale record. Într-o țară în care incompetența, analfabetismul (funcțional sau nu), prostia și nesimțirea sunt la putere, de ce să nu existe și astfel de companii?

Problema mea cu ei nu e de ieri, de azi… A început de când am returnat un telefon al cărui modul FM nu funcționa. Nu funcționa deoarece telefonul era destinat pieței din Asia, implicit frecvențele FM erau altele, nu cele din Europa (88 – 108MHz). După ce au ținut telefonul mult peste cele 15 zile legale, mi-au returnat banii, dar nu înainte de a încerca să mă fraierească cu un telefon la schimb – mult mai slab (un HTC Desire contra HTC One M9).

Astăzi, din nou aceeași problemă: am trimis un telefon în service pe data de 20 august 2018, prin Fan Courier, nu înainte de a completa o cerere de service pe site-ul CEL.ro și după ce am așteptat să mi se confirme că cererea a fost procesată. Aici fac o paranteză și zic că, pentru cine nu știe, procedura CEL.ro pentru trimiterea în service a produselor aflate în garanție se face astfel: suni la curier, ambalezi produsul și scrii pe el „SERVICE CEL.ro”. Vine curierul, zice că trebuie să treci și un număr de telefon pentru destinatar și o adresă completă (asta deși au contract cu CEL.ro fix pentru astfel de servicii). Într-un final, pleacă curierul iar produsul ajunge a 2a zi la CEL.ro, unde va fi trimis, peste încă o zi, la un service ultrasecret, clasificat ca strict secret de importanță deosebită și a cărei adresă ori al cărui nume nu se divulgă sub nicio formă. Altfel cum și-ar mai putea bate joc de clienți???

Revenind, după ce am trimis telefonul în service, am adăugat la cererea de service mențiunea că nu vreau ca telefonul să fie resetat la setările din fabrică, nefiind necesară această operațiune, defectul fiind bateria și butonul de pornit/oprit.

Pentru că am experiență cu acest service mediocru, după 7 zile am revenit cu mesaj și am întrebat în ce stadiu se află telefonul.

 

Mi se răspunde după 2 zile că telefonul este în service. După ce au trecut cele 15 zile legale, timp în care sunt obligați să aducă telefonul la conformitate (reparat complet), să înlocuiască telefonul cu unul nou-nouț sau să îmi returneze banii, am revenit cu mesaj și nu mi s-a mai răspuns.

Am sunat la singurul număr de telefon disponibil pe site – acela al departamentului de vânzări – unde mi s-a răspuns că voi fi contactat „în cel mai scurt timp” de către cineva de la service. Ghici ce? După 23 de zile în care telefonul meu este sechestrat în service-ul CEL.ro, nu am primit niciun răspuns, nici telefon reparat, nici altul nou, nici banii înapoi.

Prin urmare, am făcut reclamație la ANPC și am cerut sancționarea CORSAR ONLINE SRL, repararea telefonului,  înocuirea sau restituirea banilor. Este ultima dată când mai cumpăr ceva de la această companie mizerabilă, ceea ce vă sfătuiesc și pe voi să faceți!

Suplimentar, am făcut plângere la Secția 22 Poliție, pentru înșelăciune și furt:

Probleme pe autostradă. M-am întors în București cu platforma

Anul ăsta este primul an, după foarte mulți, în care nu am ajuns la mare de ziua mea, în fiecare zi fiind ploi, furtuni, vânt puternic, cod roșu, portocaliu și #MUIEPSD…

Am zis să profit de ziua liberă făcută cadou de Statul Gargamel Paralel Român și am plecat spre mare. Împreună cu mine au mai venit 3 persoane – niște puști care voiau să îi las în Costinești. Pentru că, de obicei, alimentez de la Rompetrol, prima oprire am făcut-o la kilometrul 66, unde am stat aproximativ 10 minute. Înainte să plec mai departe, am încercat să pornesc motorul, însă fără succes. Învârtea, dar nu pornea. Am zis că poate e doar o întâmplare, așa că am mai încercat o dată și… fericire! A pornit!

Cu toate că a pornit, mi-a rămas aprins, pe bord, martorul , ceea ce înseamnă că ceva nu e bine. Am zis să verific codul din calculator la următoarea oprire. Prin urmare, mi-am continuat drumul către kilometrul 88, acolo unde mă aștepta un prieten și unde urma să fac plinul. Am conectat interfața OBD și, așa cum nu se putea mai bine, codul de eroare era:

P0335 Crankshaft Position Sensor A Circuit Malfunction Read

Pe românește, „crankshaft” înseamnă „arbore cotit” iar eroarea este, de cele mai multe ori, dată de un senzor defect. Am curățat eroarea din calculator și am încercat să pornesc motorul. După mai multe încercări, mașina se încăpățâna să rămână la kilometrul 88. Observându-mă că mă chinuiam cu mașina, un puști se apropie și mă întreabă: „Aveți probleme cu mașina? Vă pot ajuta cu ceva? Și nouă ni s-a stricat mașina”. Era evident că un defect electronic nu are rezolvare pe loc, așa că îi mulțumesc pentru intenție.

După câteva telefoane, ceva nervi și înjurături corecte din punct de vedere gramatical mașina a pornit. Evident că, în tot timpul ăsta, cei 3 puști erau total blocați de situație și nu au scos niciun cuvânt. Stabilesc cu prietenul să mergem aproape unul de celălalt, pentru ca, în caz că problema se repetă, să îi pot muta pe cei 3 la el în mașină ca să își continue drumul.

Cu motorul pornit plecăm mai departe. La kilometrul 112 (ironic, nu?), fiind pe banda 2 după ce am făcut o depășire, la 120 km/h motorul se oprește! Profit de ocazie că pe banda 1 nu se afla nicio mașină și apuc să trag mașina pe banda de urgență. De data asta îmi era clar: nu-mi mai puteam continua drumul iar mini-vacanța ce plănuisem s-o petrec la plajă era compromisă. Mut cei 3 puști în cealaltă mașină și pleacă mai departe, eu rămânând acolo ca să încerc să pornesc mașina, în ideea că aș putea ajunge măcar până în Fetești, la un service. Era aproape de ora 23:30.

Pregătit sufletește pentru o staționare destul de lungă, cu triunghiul reflectorizant amplasat regulamentar, în spatele mașinii, am pus mâna pe telefon și am căutat metode de a ieși din situația în care mă aflam. În timp ce așteptam, în fața mea se oprește o platformă. Coboară un bărbat și mă întreabă dacă am nevoie de ajutor cu o platformă. Îi mulțumesc și îi spun că momentan aștept să văd dacă am altă variantă, îi cer o carte de vizită și îi spun că îl sun, dacă nu rezolv nimic. În timp ce pleca, observ că pe platformă se afla mașina puștiului ce mă întrebase, cu doar câteva zeci de kilometri în urmă, dacă mă poate ajuta cu ceva.

După aproximativ 15 minute, când era 100% clar că nu am ce face, sun platforma și rog să fiu transportat în București.  La telefon îmi răspunde bărbatul ce oprise mai devreme, despre care am aflat, ulterior, că este chiar cel care deține firma de tractare. După alte 30-40 de minute, sosește platforma.

Destinația: service auto OTS 8 din București. Costul platformei: 550 de lei.

Dacă aveți vreodată nevoie de platformă, puteți apela 0762657170. Din ce am înțeles de la șofer, tractează de oriunde, nu doar de pe A2 iar firma este din Fetești.

La ora la care scriu articolul mașina este reparată și am luat-o din service. Mai exact, senzorul de turație arbore cotit a fost înlocuit.

Când am decis să scriu acest articol, mi-a venit o idee despre care nu trag speranțe că se va materializa prea curând: de ce nu ar putea Statul Român oferi servicii de tractare pe autostradă, la prețuri mult mai avantajoase? Ar putea, de exemplu, să ofere tractarea către cel mai apropiat service sau posibilitatea de a te tracta înapoi în București/Constanța. Ar oferi un fel de serviciul de tractare, dar într-o variantă limitată, pentru un strict necesar. În felul ăsta, ar aduce bani la buget și ar putea repara gropile din asfaltul de o calitate mizerabilă, mai ales cel din primii 35 kilometri…

Vrei să furi o bicicletă de la Aperider?

Dacă nu ați auzit de Aperider, probabil nu sunteți din București sau nu vă pasionează mersul pe bicicletă. Aperider este un serviciu de bike-sharing, adică, pe românește, un serviciu ce îți permite să închiriezi, contra cost, o bicicletă și să o poți lăsa aproape oriunde, pentru a putea fi închiriată de un alt client.

O astfel de bicicletă am urmărit eu zilele trecute, după ce o prietenă mi-a trimis poze pe Whatsapp cu un individ ce luase în spate un Pegas roșu, nedumerit fiind de faptul că bicicleta nu voia să meargă singură, având blocată roata din spate de către sistemul special de blocare. Imediat cum am primit pozele, am deschis aplicația ca să mă asigur că acea bicicletă nu este închiriată. Evident că apărea în mișcare, ea nefiind închiriată. Am coborât din scară și am plecat în urmărirea bicicletei, stând cu telefonul în mână și urmărind poziția ei în timp real.

Îl găsesc pe individ, meșterind la bicicletă și (nu am înțeles de ce) dând foc cauciucului și aripii din spate (vezi pozele de mai jos). Îl abordez și îi zic să lase bicicleta, că altfel sun la poliție. Puțin blocat și ceva mai mult turmentat, bolborosește 2-3 cuvinte și înțeleg doar „sună!”. Eh, dacă am primit acceptul lui să sun la poliție, acum pot suna! Fain individ.

Alo! Poliția?

Individul o ia ușor la pas în direcția opusă și eu mă duc după el, cu telefonul la ureche, discutând cu operatorul de la 112 – apel de urgență. Mi se face legătura la poliție, le spun că sunt în urmărirea unui individ care a încercat să fure o bicicletă, le dau semnalmentele și le spun în ce direcție se îndreaptă. Marele lui ghinion a fost că în direcția în care se îndrepta este un sediu al poliției locale, fix pe trotuarul de vizavi de cel pe care mergea. Imediat cum a ajuns în dreptul poliției, am rugat polițistul local de la poartă să îl oprească pe individ. În timp ce îl ținea în loc, au ajuns și 2 mașini de poliție (una de la secție și cealaltă fiind cea din teren, către care s-a trimis solicitarea de deplasare). În timp ce era percheziționat și identificat, aflu de la polițiști că, cu doar 1 oră înainte, același individ fusese legitimat de către un echipaj, deci îl cunoșteau deja.

  

Am mers cu poliția în locul unde individul lăsase bicicleta și am contactat echipa Aperider, ca să le comunic ce s-a întâmplat. În doar câteva minute a sosit și o mașină de la firma de pază, fiind alertată de către sistemul de asigurare a bicicletei, ce trimite alertă în momentul în care bicicleta este mișcată, fără a fi închiriată. Cu ocazia asta trebuie să îi mulțumesc Andreei de la Aperider, cu care am ținut legătura pe tot parcursul celor întâmplate și care a fost foarte promptă în a răspunde mesajelor mele.

După acest episod, evident că a urmat partea în care a trebuit să dau declarație la secția de poliție, în calitate de martor. O oră petrecută la secția de poliție nu m-a omorât. Ce-i drept, aș fi vrut să fac altceva cu acea oră, însă astfel de indivizi nu trebuie lăsați liberi pe stradă.

Despre Aperider găsiți detalii pe www.aperider.com iar aplicația o puteți descărca tot de acolo. Închirierea unei biciclete Aperider costă 1,9 lei pentru fiecare 30 de minute de folosire.

BONUS 1: pista de bicicliști de la intersecția Șoseaua Pantelimon – Șoseaua Iancului și până aproape de capătul orașului este utilizabilă și, dacă aveți un claxon puternic (vezi poza alăturată), puteți să vă deplasați în siguranță, eliberând-o de pietonii ce nu au învățat că există și bicicliști.

BONUS 2: Piesa trupei CEVA – Am văzut o bicicletă, pe ritmuri cu influențe orientale, ce a fost creată pentru a face cunoscut acest serviciu publicului larg și pentru a informa oamenii despre ce pot păți, dacă vor să fure o bicicletă roșie, cochetă. 🙂

Google Pay poate fi folosit în România cu cardurile Revolut

Deși nu a fost anunțată oficial, activarea serviciului Google Pay cu cardurile Revolut este posibilă! După evenimentul RevRally București 3.0, ce e a vut loc pe 9 august 2018, la TechHub, folosind unul dintre cardurile oferite gratuit la eveniment, am reușit să îmi activez Google Pay pe telefon.

Singurul lucru pe care l-am făcut a fost să adaug seria cardului în aplicație. De reținut că Google Pay funcționează, în prezent, doar cu cardurile Mastercard emise de Revolut, nu și cu cele Visa.

Aplicația Google Pay poate fi descărcată din Play Store, dând clic aici.

Calif Iancului a fost amendat pentru jeg

Pentru cei care ați ars-o prin Regie probabil că ați auzit de localul „La Jeg”. Deși închis după 22 de ani de funcționare, spiritul localului pare a fi preluat până în ziua de azi de către localuri ce se pretind a fi moderne, trendy, fancy dar, mai ales, curate lună!

Deoarece în urmă cu 3 săptămâni am trecut pe la Calif Iancului și, în timp ce mă delectam cu un dil kebab, pe picior mi se urca un gândac roșu de vreo 5 centimetri lungime, am zis că le las eu suficientă carne de digerat, încât să nu fie nevoie de suplimente naturale și bio. Prin urmare, am sesizat Direcția de Sănătate Publică și am reclamat acel local. În urma verificărilor… SURPRIZĂ! Gândacul nu a fost găsit la fața locului, fiind plecat, cel mai probabil, către alte locuri unde se servește mâncare.

Daaaaaaaaaaar…..

CALIF IANCULUI a fost amendat conform HGR 257/2011, articolul 41, litera c), care înseamnă că au fost amendați din cauză că:

„c) neefectuarea operațiunilor de curățenie și/sau dezinfecție a locurilor de muncă, utilajelor, ustensilelor, suprafețelor de lucru și a ambalajelor în condițiile stabilite de normele igienico-sanitare în vigoare”.

Iată și răspunsul oficial, alb pe negru, ca să nu existe dubii și să nu aud clasica „scuză” cu „au venit și ne-au amendat pt că aveau de făcut norma la amenzi”:

« Older posts

© 2018 Din PTM în .ro

Theme by Anders NorenUp ↑