Categorie: De CAP si spada

Eram acasă. Plictiseala ce mă învăluia îmi fixa ochii pe tavanul alb al camerei. Într-o liniște mormântală, gândurile îmi păreau ca sunetul bătăilor de ciocan în oțel.

Aveam un vis. Visam că România era integrată spiritual în absolut. Visam că eram parte din cei 300.000 de aleși ai lui Iehova și ciocăneam sistematic la ușile oamenilor să le aduc fericirea.

Octombrie 2002, in bucătărie. Vorbeam cu 3 prieteni despre cerşetori. Irina ne spune ca in fiecare zi, când se duce la Universitate, da peste unu’ care chipurile vinde iconiţe ca sa strângă bani pentru copii handicapaţi. Cu toate ca încearcă sa îl ignore, tipul e agresiv, se ia de ea, se baga in seama, ii vorbeşte urât. Odată a urmărit-o până la Piaţa Romana. E un tip brunet, cu ochii migdalaţi, cu tenul alb. Se ia numai de fete singure. Mă apuca dracii când mă gândesc citi bărbaţi observa asta si se fac ca ploua.