by

Citește o carte!

Acest articol este mai vechi de 1 an. Anumite informații s-ar putea să nu mai fie de actualitate.


În ziua de azi există din ce în ce mai puțini oameni ce își alocă (chiar și) o mică părticică din timpul lor prețios pentru orice fel de activitate ce le-ar aduce un plus de cultură și/sau cunoștințe generale.

Suntem prea grăbiți, prea ocupați, prea obosiți pentru a mai face ceva înafară de rutina zilnică. Într-o perioadă pe care unii o denumesc secolul vitezei, nu avem timp să citim cărți. Cărți tipărite (adică pe hârtie), cărți pe care le putem atinge și nu PDF-uri sau Audiobook. Dacă primele sunt cât de cât acceptabile (în eventualitatea că ești prea sărac pentru a-ți cumpăra o carte), cele din urmă mi se par refugiul ignorantului ce vrea să ajungă cineva, iluzionându-se pe sine cu astfel de „cărți” audio.

Aș vrea să nu priviți articolul de față ca pe o leapșă (chiar dacă sub această formă a plecat de la Papen) ci să îmi urmați recomandarea de a citi o carte pe care eu am cumpărat-o recent și care mi s-a părut un exemplu de dat oricui caută materiale de calitate pentru a-și îmbogăți bagajul de cunoștințe și pentru a privi lumea cu alți ochi. Prin urmare, vă recomand să cumpărați și citiți Jurnalul Răului, scrisă de Lucian Mareș.

În speranța că acest mic paragraf, extras din carte, vă va atrage spre a o citi, vă precizez că puteți cumpăra această carte de la Librăria Herg Benet. Din seara în care am comandat cartea și până mi-a sosit la poștă, au trecut 2 zile. Probabil că, dacă nu sunteți în București, perioada se va prelungi cu încă vreo 2-3 zile. În orice caz, vă garantez momente de lectură cu zâmbetul pe buze (sau nu) și cu un mare aport de cultură pentru a voastră materie cenușie!

Majoritatea oamenilor sunt urâţi, monstruoşi şi goi pe dinăuntru. Nici diavolul nu şi-ar face sălaş în trupurile lor găunoase. Sunt doar nişte golemi, fiinţe fără suflet. Cum îndrăzneşte un cadavru să vină la mine şi să-mi predice viaţa? Cum îndrăzneşte o mumie descompusă să îmi vorbească despre natura lucrurilor? Cum poate un om a cărui existenţă nu este decât o agonie prelungită, care din respect pentru igienă şi pentru natură nu ar trebui tolerată, să îmi vorbească despre viaţa fără de veci şi tinereţea veşnică? Îmi pare că oamenii au nevoia perversă de a vorbi cel mai mult despre lucrurile care îi depăşesc cel mai tare. Orbul vrea să aibă viziuni, surdul vrea să audă vorbe înţelepte, mutul ar vrea să spună ceva, iar mortul ar scrie un tratat despre viaţă.

Mai multe detalii despre Jurnalul Răului puteți afla pe site-ul librăriei, unde puteți citi și primele 20 de pagini din această carte.

3 comentarii



  1. // Răspunde

    Citatul ales m-a convins. Vreau s-o citesc. Intre timp trebuie sa inchei socotelile cu Isaac Asimov – Zeii insisi. Buna si asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *