Category: De CAP si spada (page 3 of 8)

Unde nu e cap, vai de picioare!

Scările rulante de la Universitate

Scări rulante Universitate

Dacă ești bucureștean sau chiar dacă nu ești, știi de scările rulante de la Universitate. Și mai știi că lumea le folosește în fiecare zi, indiferent de anotimp, grad de curățenie, funcționale sau nu.

De când bat străzile capitalei, adică de ceva zeci de ani buni, nu țin minte să fi fost o lună întreagă în care scările să fi mers în fiecare zi.

De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, nu țin minte o săptămână în care scările rulante să fi mers fără oprire. Mai nou, aflu dintr-un articol că întreținerea scărilor costă mult peste jumătate de milion de Euro!!! Și mai aflu de la stimabilul nostru primar general, cel care ne-a construit atâtea șosele suspendate și zeci de telegondole în capitală, că scările rulante se defectează din cauza apei care se scurge de pe trotuare. Prin urmare, ilustrul nostru primar lacrimogen ar fi tentat să bage sutele de mii de Euro în fundul unei firme private, pentru întreținerea scărilor.

Păi, dragă domnule primar general, incompetența de care dați dovadă mă face să nu pot pune ștampila pe pătrățelul dumneavoastră. Și nu pentru că nu aș vrea să mai văd încă un mandat în care vă bateți joc de noi, ci pentru că nu ar avea cum să se prindă cerneala de scuipatul aplicat în prealabil.

Conform sursei citate, ilustrul nostru primar general declară:

„Am refăcut trotuarele ca să nu mai intre apă. Dar e nevoie de copertine pentru protecţia scărilor. Numai că arhitecţii îmi cer concurs de proiecte pentru copertine. Până când să fac eu concurs de proiecte pentru copertine o să-mi intre apă pe scări şi o să-mi ardă motoarele. Cum plouă afară, cum se ard motoarele. Merg două-trei zile şi apoi se ard”

Pentru ca Sorin Oprescu să demonstreze consecvență, propun semnarea unui contract cu încă o firmă privată, pentru întreținerea, eventual cu periuța de dinți, a statuilor de la Universitate și, eventual, pentru hrănirea calului lui Mihai Viteazul. Cred că 2 milioane de Euro/lună ar ajunge. Pe banii contribuabililor, evident.

Du-te acasă!

Sursa: http://www.b365.ro/intre-inerea-scarilor-rulante-de-la-universitate-mai-scumpa-decat-o-vila-de-lux_194979.html

Suntem publicitate și marketing

Pe vremea când Internetul din România se măsura în convorbiri telefonice și kBps, reclamele de pe site-urile autohtone erau aproape inexistente spre deloc. Pentru că nu prea avea cine să le consume.

Internetul era oarecum greu accesibil, deci și reclamele erau inutile. La ce folos faci reclamă unui produs, dacă nu are cine să îți vadă spotul publicitar?

Acum avem reclame pe toate site-urile și, de parcă nu ar fi de ajuns, avem reclame mulate perfect pe profilul tău: îți place vara? Perfect! Vei vedea reclame cu mare, soare, insule însorite și sejururi la reducere de preț. Dacă îți place să gătești, vei vedea reclame cu rețete sau tigăi minune.

Se văita o cetățeană mai acum ceva timp că, dacă acasă dă LIKE unei pagini de Facebook ce are ca subiect comunitatea gay, nu e normal ca, la serviciu, să fie asaltată de reclame la te-miri-ce alifii și geluri pentru zone intime.

Ads by Google

Targeted ads

Păi, cetățeană! GOGU (nume generic, stabilit ad-hoc, dat roboțelului care îți afișează reclamele) n-are el de unde ști, atunci când te afli la serviciu, că matale dăduși, acasă, clic pe pagini cu homo-sapienși și homo-ludenși. Pentru că (nu-i așa?) orice om (sau femeie) care știe cu ce se mănâncă targhetarea asta știe că la serviciu nu te afișezi cu toate conturile personale. Sau, dacă ții neapărat și te mănâncă degetele să te conectezi, îți poți face de cap folosind un mediu virtual (vezi Spoon.net), astfel încât să nu pătezi biroul corporației cu ale dumitale pohte exotice.

Acum depinde și de domeniul în care activezi. Știi mult mai bine lucrurile astea atunci când lucrezi într-un mediu ce tocmai asta face: vinde publicitate pe site-uri. Dar dacă nu ai treabă cu domeniul… c’est la vie! Înghiți.

Pierdut stațiune de vară. Mi-o schimbați, fără bon fiscal?

plaja vama veche

Sursa: replicaonline.ro

Se făcea că era vara lui două mii n-șpe. Soare, plajă, mare. Frumos, ce să mai!

Pun cearșaful pe nisip. Scot ochelarii de soare ultima-modă și mă așez comod pe șezlongul alb, așteptând băiatul cu taxa.

Mi-aduc aminte cum era odată aici, cum nu vedeai nici țipenie de om pe străzi, cum își făceau tinerii de cap și nimeni nu-i deranja.

Într-un moment de cugetare patapieviciano-cărtărească îmi zic: „Vama nu mai e ce a fost”. E plin de toată lumea. Au venit toți să ne deranjeze fengșuiul, zenul și starea de bine, gen.

Ajuns acasă, dau sărci pe net și găsesc un rizort d-ăla marfă, unde nu e nici dracu’, unde poți sta și tu ca omu’, fără să te deranjeze toată lumea. Unde nimeni nu a ajuns, ba chiar nici nu există traseu marcat!

Așa am dat de Plaja Vadu – peisaj de vis, ce să mai! Dacă nu ajungi la Vadu, nu avem ce discuta! Cum să-ți spun? Numai lume bună vine la Vadu. Numai cei peste 2000 de laichiști de pe Facebook știu de acest loc din nordul Dobrogei, acolo unde, după Plaja Corbu, lăsată într-un maldăr de gunoaie și vile, urmează The Next Big Thing!


Vizualizare hartă mărită

Pun aici o hartă cu traseul Vama Veche – Plaja Vadu pentru toți cei care vor să lase în urmă ceea ce nu mai e cum a fost odată și să ajungă în acest rizort exclusivist, departe de toată lumea, departe de săracii ăia din Vamă, care nu fac altceva decât să ocupe plaje virgine și să le distrugă.

Cultură pe pâine, cu Google!

Google Cultural InsituttePentru că Google nu este doar un motor de căutare și pentru că ar cam fi cazul să mai punem mâna pe o carte (și nu doar pentru a face cornete), Google Cultural Institute vine în ajutorul nostru și are ca scop îmbunătățirea cunoștințelor celor care accesează acest site-proiect.

Institutul Cultural Google include o bază de date imensă, cu imagini, filme și hărți sau locuri interactive din toată lumea. Cu doar câteva clicuri puteți vizita Musée d’Orsay, puteți afla care sunt originile Internetului sau vă puteți documenta despre Auschwitz.

Rămâne la latitudinea voastră să vă alegeți informațiile pe care le doriți. Important este că, după ce intrați pe acest site, cu siguranță veți avea un bagaj de cunoștințe cu greutate mai mare ca înainte.

Google Cultural Institute

Site-ul poate fi accesat la adresa www.google.com/culturalinstitute.

Hai să ne facem propria biserică!

PlusSunt mulți cei nemulțumiți de biserică, preoți și catedrale construite din banii publici. Sunt mulți cei nemulțumiți de faptul că o parte din banii lor se duce la biserică. Și sunt mai mulți nemulțumiți de mașinile de lux în care preoții își transportă trupurile, chipurile, însuflețite.

România este printre primele locuri din Europa, atunci când vine vorba de încrederea față de biserică. Totodată este și printre primele țări cu cel mai scăzut nivel de trai și cel mai mare nivel de corupție, atât în instituțiile publice, cât și în domeniul privat.

Românii nu au demonstrat niciodată că sunt în stare să se unească într-un singur scop, cu o singură idee și pentru binele țării căreia îi fac umbră (unii zic „degeaba“). Dar oare sunt în stare să își facă propria biserică, propria religie și proprii enoriași?

Gândiți-vă cât de interesant ar fi să avem o religie în care ne regăsim în întregime! O religie care nu îți cere bani de la primul contact cu lumea și până când lumea nu mai are contact cu noi. O religie care e interesantă, care te învață și care te face să devii, cu adevărat, cineva! O religie care nu îți spune despre zei inexistenți sau care te judecă din prima zi a ta pe această lume.

Să ne facem propria biserică, cu legile proprii și fără porunci! O religie (și nu o revoluție) a bunului simț, a oamenilor care sunt sătuli de minciunile, hoția și perversiunile sexuale ale preoților. Să o denumim CREDINȚA LIBERĂ, pentru că liber trebuie să gândim și putem face asta fără un lider pe post de far călăuzitor, pentru că un creier avem și ar fi păcat tocmai de el să ne batem joc.

Amin sau nu?

Older posts Newer posts

© 2019 Din PTM în .ro

Theme by Anders NorenUp ↑