by

În tren

Acest articol este mai vechi de 1 an. Anumite informații s-ar putea să nu mai fie de actualitate.


Distracţia este un sport. Aşa mi-am propus să sune motto-ul meu. Cel puţin pentru ceva timp de acum încolo. Am avut o perioadă destul de lungă în care am simţit că ceva lipsea. Deşi părea că ar fi totul, o piesă din puzzle-ul vieţii mele lipsea.

Am aşteptat cu nerăbdare ziua în care sentimentele mele să explodeze ca artificiile de revelion, să simt că trăiesc cu adevărat şi nu doar că sunt prizonierul unor principii – în care, de fapt, nici nu cred dar după care a trebuit să îmi modelez un anume capitol din viaţă.

Nu sunt o persoană monotonă (sau cel puţin aşa cred). Îmi place să mă distrez fără să ţin cont de ceea ce cred cei din jur. Mă interesează modul altora de gândire dar doar pentru a-i schimba (sau măcar să încerc) pe cei ce sunt constrânşi de principii şi legi nescrise.

A fi fericit, în viziunea mea, înseamnă a avea tot ce îţi doreşti la un moment dat. Nu pot generaliza deoarece viaţa se schimbă continuu şi nu poţi şti ce vei vrea peste o zi sau un an. Cred în ‘trăieşte clipa !’ şi dacă acea clipă de fericire o pot avea dintr-o melodie, o plimbare la munte sau o îmbrăţisare a cuiva drag, profit de ea fără să privesc în jur sau să ascult ‘vocea lumii’.

Sunt sătul de ‘nu se face’, ‘nu-i frumos’, ‘ce o să zică lumea?’ şi alte gândiri înguste ce dau naştere ideilor de genul ăsta.

Cu aproape 10 ani în urmă dacă mi-aş fi spus în gând ‘ce o să zică lumea?’ aş fi ratat şansa vieţii mele de a agăţa 2 tipe din provincie venite singure la mare ! Pentru mine şi prietenul cu care plecasem, provincialele 🙂 au picat la momentul potrivit. Eram sigur că dacă nu fac ceva o să îmi petrec concediul numărând firele de nisip de pe plajă. Bineînţeles că după ce am plecat acasă, nici dracu’ nu mai ştia cum le cheamă ori unde locuiesc. Dar nici nu doream să plec de la mare direct la biserică 🙂 !

Anul următor am făcut 400 km pentru nici-nu-ştiam-ce care s-a dovedit a fi cea mai concentrată experienţă de până atunci. Îmi veneau tot felul de idei în cap – de la ‘cum să o salut?’ până la ‘dacă mă duc degeaba?’. Şi toate astea pe bancheta din vinilin maro, într-unul din compartimentele acceleratului 1821 unde, în faţa mea, o babă mă studia ca pe exponatele de la muzeu, nefiind lămurită ce dracu’ face un tânăr la 4 dimineaţa de nu poate să doarmă nici după 6 ore de drum. În cele din urmă i-am explicat unde cobor şi – cum nu se putea mai bine – ea cobora tot acolo ! Ba mai mult ! O ştia şi pe mama fetei cu care mă întâlneam şi pe fată, bineînţeles. În clipa aia am simţit o nevoie de a-mi da un mare pumn în faţă întrebându-mă cine dracu’ m-a pus să îi povestesc? Mai bine dormeam!

Cum nu sunt un expert în agăţat, ci am doar noroc – foarte rar, dar când am – merită din plin 🙂 – prietena ei era, bineînţeles, mai frumoasă decât ea. Situaţie de rahat în care m-am nimerit de nenumărate ori. La fel ca cea în care te place maică-sa mai mult decât ea. Iar dacă la ea nu se învârt rotiţele la mansardă, te întrebi oare cu cine seamănă ? În cazul ăsta, maică-sa pare mai interesantă dar e prea bătrână iar vorba aia cu morcovul nu e valabilă întotdeauna.

Nu mă gândeam că n-aş fi putut trăi cu ideea că fata blondă cu ochi verzi era mai frumoasă decât şatena mea cu ochi căprui ci faptul în sine mă făcea să mă gândesc că poate ar trebui să fiu mai răbdător pe viitor. Nu se ştie niciodată ce îţi poate ieşi în cale.

După ce am încheiat relaţia la distanţă – atât la propriu cât şi la figurat -, a urmat o pauză lungă de relache în care am frecat menta fără să mă intereseze o nouă relaţie.

Azi, după alte câteva relaţii eşuate, mă simt din nou ca pe bancheta de vinilin maro. Merg cu personalul şi fiecare gară în care opreşte este o nouă fotografie în albumul cu amintiri pe care l-am început de teamă să nu aflu câte fire de nisip sunt pe plajă…

Let her cry, let her cry, let her cry….
And lose all the fears inside
Let her cry, let her cry, let her cry….
‘Cause everything’s gonna be allright !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *