O întâmplare la metrou

Acest articol este mai vechi de 1 an. Anumite informații s-ar putea să nu mai fie de actualitate.


Eram zilele trecute la metrou. Abia coborâsem scările pe care ajungi în tunel şi imediat văd, pe ecranele suspendate, că metroul meu ajunge în staţie.

Pregătit cu cartela în mână şi gata să o iau la fugă către metrou, o introduc în cititor, piu-piu, crr-crrrr, piu-piu!

Când te grăbeşti, ai impresia că taxarea durează o veşnicie, însă a durat 2 secunde, timp în care un tip vine şi el în fugă lângă mine, taxează cartela şi sprintăm amândoi către metrou, pe scările ce duc în staţie.

Mi s-a părut amuzantă situaţia în care amândoi încercam să doborâm recordul de coborâre a treptelor către peron aşa că, în timp ce alergam, mă uit la el şi-i spun râzând: „cine ajunge primul!”.

Mai amuzant de atât a fost atunci când amândoi parcă alergam şi mai tare,  râzând şi participând inconştient la o cursă.

După cele 2 secunde de taxare (care au durat o veşnicie) şi cursa pe trepte, au urmat alte 2 secunde de apăsat pe butonul de deschidere a uşilor, timp în care cursa noastră încă se desfăşura.

Ajunşi în metrou, răsuflăm uşuraţi. L-am prins şi de data asta!

Apropo de asta: puteţi urmări Metrorex SA pe Twitter – la @MetrorexSA sau pe Facebook, pe pagina oficială.

Sursa imaginii: metrorex.ro

2 Comments

  1. Sincer nu stiu de ce oamenii se grabesc 🙁 .. e o vorba idioata dar buna in aceasta situatie : „dupa femei si masini ( in cazul nostru metrou ) nu trebuie sa alergi , intotdeauna vor veni altele”

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

© 2018 Din PTM în .ro

Theme by Anders NorenUp ↑

%d blogeri au apreciat: