by

Istoria telefonului meu (2)

Acest articol este mai vechi de 1 an. Anumite informații s-ar putea să nu mai fie de actualitate.


După ce m-am despărţit de vechiul prieten, am decis că e momentul să caut unul mai deştept, mai mic şi mai uşor.

În plus, voiam să aibă altă culoare. Mă plictisisem de negru. Voiam verde, roşu, galben… Nu ştiu exact ce culoare! Dar ştiam că nu vreau să mai fie negru!

Nokia 3310 / 3315

Aşa am ajuns posesor de Nokia 3310 şi tot aşa am devenit tartorul său. Vă explic imediat ce şi cum…

La doar 133 grame, telefonul ăsta era preferatul meu. Şi al altor milioane de posesori de telefoane mobile. Dar hei! Cine mai stă să numere şi ce mai contează câţi erau? Conta că EU eram unul dintre ei!

Era de culoare bleu (nu gri ca cel din poza alăturată). L-am întors pe toate părţile, l-am butonat, l-am defectat, l-am reparat şi iar defectat şi reparat. Toate la biroul meu pentru că atât de simplu era telefonul ăsta încât îi puteai face absolut orice şi – chiar de se strica – tot putea fi reparat astfel încât să funcţioneze la fel de bine ca atunci când abia l-ai scos din cutie!

Partea cea mai interesantă a acestui telefon era software-ul pentru că da! Avea software şi putea fi modificat, personalizat, rescris şi tot aşa… Funcţiile sale cuprindeau (pe lângă cele oficiale) şi câteva chestii ascunse, pe care utilizatorul normal nu le putea folosi deoarece… dăăăă! Erau ascunse! Aici intram eu în scenă! 🙂

Un telefon nou nu era atât de accesibil pentru cei mai mulți, încât să-l poată avea de azi pe mâine. Aşa că, fără a fi nevoit să cumperi altul, veneai la mine cu 3310-le şi cât ai zice haţ! ţi-l converteam în Nokia 3315 – telefon rar, cu funcţii suplimentare şi care îţi aducea zâmbetul pe buze. „Noul telefon” avea acum posibilitatea de a edita imaginile existente în telefon, opţiunea de a-ţi crea şi alege propriul sunet de notificare a primirii SMS-urilor, blocare automată a tastelor… O adevărată minune! 🙂

Cu toate astea, odată cu noul meu telefon, s-a dus şi o parte din distracţia de până atunci… Dacă atunci când aveam Nokia 5110 îmi permiteam să fac concursuri de scufundări, acum aveam o oarecare teamă faţă de momentul când voi fi împins în bazinul din ştrand… Noul meu telefon era muuult mai sensibil la astfel de încercări şi necesita mai multă atenţie. Nu mi-a plăcut asta, deşi nu m-am despărţit de el timp de 2 ani, după care ne-am luat, inevitabil, rămas bun.

În următorul articol vă voi explica ce alte telefoane mi-au trecut prin mână şi cum am ajuns la cel pe care îl deţin în prezent.

Până atunci, vă reamintesc că puteţi participa la treasure hunt pentru a găsi telefoanele ce au făcut istorie şi puteţi câştiga un Samsung Galaxy Note, cu ocazia aniversării a 15 ani de EuroGSM. Tot ce trebuie să faceţi este să deschideţi aplicaţia de pe Facebook. Succes!

Sursa imaginii: Wikipedia – Nokia 3310

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *