Category: Leapsa (page 1 of 2)

La ce te ajută internetul mobil?

De când sunt posesor de smartphone folosesc foarte des internetul pe mobil. Nu cred că mi-aş cumpăra un telefon nou smartphone fără să îmi activez şi opţiune de Internet pe el.

De exemplu, primul meu smartphone a fost un HTC Typhoon.

Băi, ce mai mergea telefonul ăla! Era ceva de speriat! Bineînţeles că, la vremea aia, aşa mi se părea. Şi unde mai pui că aveam şi Internet pe el? Eram foarte încântat de el şi de faptul că puteam naviga pe net la orice oră.

Astăzi am tot un smartphone şi bineînţeles că am şi internet pe el. Îl folosesc foarte des, aproape că nu mă mai pot despărţi de el! Şi asta nu prea e bine, dar toţi vom ajunge dependenţi de telefoane mai devreme sau mai târziu. Plăţi online, conferinţe pe Skype, site-uri sociale, ascultat muzică, jocuri şi multe altele sunt activităţile mele pe smartphone, toate desfăşurându-se online.

Evident că nici GPSul nu rămâne nefolosit, mai ales atunci când trebuie să găsesc vreo străduţă ascunsă după te miri ce blocuri. În aceeaşi categorie intră Foursquare, program ce mă ajută să fiu alături de prieteni în weekendurile cu bere! 🙂

Făcând abstracţie de faptul că leapşa asta a plecat sub formă de reclamă pentru un operator de telefonie mobilă, trebuie să vă spun că a venit de la Daniel şi pleacă în ce direcţie vreţi voi, bineinţeles pe blogurile personale sau chiar aici – în comentarii.

Spor!

Cum să-ți promovezi blogul

Să zicem că ești la început. Tocmai ce ți-ai făcut un blog, ai scris câteva articole și vrei să fii citit și de alții în afară de tine pentru că te-ai plictisit să îți citești și recitești articolele. Și zici că te pui pe treabă…

Întotdeauna trebuie să știi ce vrei și cum să începi. Primul pas este foarte important!

Dar nu! Nu am de gând să fac un ghid pentru promovare. Și știți de ce? Pentru că habar n-am dacă există o rețetă pentru așa ceva! În treaba asta mi se pare că fiecare procedează după cum îl taie capul. Pe mine m-a tăiat în felul următor: mi-am făcut cont pe rețele sociale (Facebook, Twitter, Foursquare etc.), mi-am trecut adresa blogului pe unde am putut (obligatoriu în semnătura de la email și pe cărțile de vizită) și de acolo mai departe… la noroc!

De exemplu, pe Facebook există grupuri în care te poți înscrie și pune linkuri câte vrei, tocmai pentru că sunt create cu acest scop! Cine citește linkul tău? Habar n-am! Important e să știi că ți-ai făcut datoria față de blog și l-ai promovat (și) acolo! Eu asta am făcut.

Rețeaua cu efecte rapide este Twitter! E ca și cum ai arunca o bucată de carne într-un lac cu crocodili. Din ce am experimentat până acum cu contul meu de Twitter, timpul de reacție este undeva în intervalul 10-60 de secunde, mai ales la orele de maximă audiență.

Pentru blog am creat o pagină pe Facebook unde se duc automat toate articolele de pe blog, atunci când le public. Mă interesează să strâng cât mai mulți fani pentru a fi sigur că articolele mele vor ajunge pe peretele lor.

Dacă ai o gașcă mare de prieteni, asigură-te că știu de blogul tău! Dă sfoară-n țară și zi-le să intre, să comenteze, să dea LIKE și toate cele. Eu nu fac asta pentru că mi se pare nașpa să îi cer omului să dea LIKE. E ca și cum l-aș forța să mănânce brânză cu ceapă. Poate nu-i place și-i fac rău, nu? 🙂 Deci așa NU! Părerea mea.

Am observat că o parte din trafic (destul de măricică) vine de pe blogurile pe unde comentez. Din blogroll-urile altora – mai deloc! Ăsta a fost și unul din motivele pentru care am renunțat la blogroll.

Ca metode de promovare ar mai fi participarea la evenimente, acolo unde iei legătura cu persoane noi și cărora le spui de existența ta și a blogului tău. Dacă ai cont de Twitter, fii sigur că vei câștiga câte un urmăritor din fiecare persoană cu care discuți și care nu suferă de sindromul „Ce pușca mea! Sunt cel mai tare!” (un fel de aim ză best, fac ză rest – cum spune francezul).

Eh, cu asta am încheiat micul meu discurs despre promovarea blogului și sper că don’șoara Spi-Oana este mulțumită de leapșa pe care mi-a pasat-o. O pasez și eu mai departe la Andrei, Annitu, Papen și cine mai dorește, cine mai poftește. E gratis!

Cele mai tari emisiuni de divertisment

Spre rușinea mea, abia acum mi-am adus aminte de leapșa pe care mi-a pasat-o Andrei și pe care (evident) n-am pus-o în aplicare.

Subiectul este despre ce emisiuni aș vrea să revăd la televizor, emisiuni care mi s-au părut interesante și pe care triștii ăștia nu le mai difuzează pentru simplul motiv că țâțele vreunei gâsculițe de pe la periferia orașului sunt mai interesante ca orice altceva.

La fel ca Andrei, aș vrea să revăd (sau măcar să apară în serie nouă) Fort Boyard. Băi, ce-mi mai plăcea emisiunea asta! O vedeam mereu pe TV5 Europe, nu înțelegeam eu mare lucru pentru că era în franceză (limbă pe care am învățat-o la fel de repede pe cât am uitat-o) dar era de ajuns să vezi prin ce probe treceau concurenții și nu te puteai desprinde de televizor până la final!

Deși cred că nu ar trece de pensionarii ăia triști de la CNA, aș vrea să văd Silent Library – emisiune japoneză despre 6 indivizi ce trag câte o carte, una din ele fiind cea cu ghinion. Vedeți în clipul mai jos ce se întâmplă cu ghinionistul…

O altă emisiune ce, probabil, nu o vom vedea la noi din același motiv ca mai sus, este tot de la japonezi!

Fac o paranteză și vă zic că nu știu dacă ați urmărit, dar Țara Soarelui Răsare are cele mai tari emisiuni de divertisment!

Deci, o altă emisiune ar fi asta de mai jos:

Cât de tare ar fi să o vedem pe televizoarele noastre tricolore? Vă zic eu: FOARTE TARE, FRATE! Dacă n-ai râs urmărind clipul, înseamnă că lucrezi la CNA. Tristule!

Viața de liceu

Pentru mine, liceul a însemnat perioada de 4 ani în care regretam perioada de 4 ani ce se terminase. Nu mi-a plăcut în liceu, nu mi-au plăcut profesorii, nu mi-a plăcut liceul în sine, nu mi-au plăcut colegii, poate și din cauza faptului că era un liceu de cartier.

De învățat nu pot să zic că m-am obosit prea tare. Adică nici nu rămâneam pe vară, dar nici nu luam 10 pe linie. Leapșa asta de la Andrei zice să dau câteva sfaturi liceenilor, sfaturi după care să se ghideze în cei 4 ani de liceu, ani care nu le vor folosi în viață probabil niciodată.

Ce sfaturi să vă dau eu, dragi liceeni? Nu vă apucați de fumat pentru că e nașpa, nu beți până vă ia salvarea, faceți sex cu prezervativul și niciodată nu dați primul pumn dar feriți-vă de el în așa fel încât să nu vă atingă! Citiți mult. Nu citiți porcării din astea apărute din 2000 încoace și nici cărți foarte vechi. Nu puneți mâna pe cărți care vă promit marea cu sarea și vă spun că veți fi oameni mai buni, mai realizați, cu un viitor etc. Învățați singuri cum să fiți exact așa cum vă doriți, nu cum vă vor alții. Important este să vă simțiți voi bine, fără a fi influențați de părerile celor din jur. Fiecare să își vadă de propria persoană.

Citiți cărți de psihologie sau pe teme psihologice. O să vă ajute atunci când nu vă veți aștepta! Învățați să comunicați cu lumea din jur, în special cu cei de sex opus. Nu credeți în biserică și religie pentru că vă vor închide mintea și vă vor limita. Gândiți liber!

Nu-l ascultați pe Tudor Chirilă pentru că vorbește căcaturi care vă vor fute creierii mai ceva ca etnobotanicele. Nu vă apucați de politică, finanțe, religie, dar luptați-vă cât puteți de mult pentru ca ele să dispară!

Articol de blog cu stiloul

Aveam în școală niște momente când îmi alegeam special anumite ustensile de scris. De exemplu, observam că atunci când scriam cu pixul favorit, scrisul era mai frumos și mai ordonat. Atunci când, dintr-un motiv sau altul, nu-l aveam la mine, scrisul meu arăta precum un EKG făcut în grabă! 😆

Astăzi nu mai am problema asta, mai ales din cauza faptului că nu am mai scris de ceva timp cu orice pe orice. În afară de semnătura pentru diverse acte și câteva rânduri cu adresa, numele și data, nu țin minte să fi scris foarte recent mai mult de câteva rânduri. Trist. Cel puțin așa mă simt eu când mă gândesc la asta.

Nu am cel mai frumos scris din lume, dar nici nu mi-am pierdut această „îndeletnicire”. Și drept dovadă, am decis să preiau leapșa asta, după ce am citit-o la Claus.

Older posts

© 2018 Din PTM în .ro

Theme by Anders NorenUp ↑