Mass-media de import, asamblată în România

Acest articol este mai vechi de 1 an. Anumite informații s-ar putea să nu mai fie de actualitate.


Când m-am angajat în domeniul mass-media ştiam că oamenii de acolo sunt cei pe care îi văd, în fiecare zi, la televizor, îi aud la radio sau îi citesc prin diverse publicaţii.

Ştiam că sunt cei care trag semnale de alarmă atunci când observă activităţi ilegale, anormale sau de orice altă natură ce ar putea aduce orice fel de prejudicii uneia sau mai multor persoane sau instituţii.

Oamenii din mass-media sunt oameni cu o bine-definită coloană vertebrală, cu tărie de caracter, simţ al răspunderii şi caracter ce nu poate fi pătat.

Asta credeam eu, până să mă angajez la unul din ziarele de afaceri din România. Ziar de 2 lei. Un preţ minim, având în vedere viitorul destul de negru al print-ului.

Ajuns acolo am realizat, încă din prima lună, că mediul în care mă aflu este într-un contrast puternic cu viziunea mea de până atunci.

Încă din primele zile mi-a fost dat să simt în propriile-mi timpane decibelii cu multe cifre ce ieşeau din te-miri-ce organe ale ceea ce era deja colega mea. Mai târziu am aflat că e şefă. Imediat totul mi s-a părut absolut normal şi de înţeles! E de înţeles că funcţia, cu cât este mai mare, cu atât îţi permite să încalţi perechi din ce în ce mai grele, mai murdare şi ofensive pentru cei ce te înconjoară.

Funcţia sus-pusă îţi permite să elimini, din vocabularu-ţi deja colorat, construcţii irelevante precum „bun simţ”, „respect faţă de semeni”, „limbaj decent” etc.

Dacă între 2 cuvinte corecte, din punct de vedere gramatical, se mai strecoară şi deloc accidentala construcţie „cum pula mea, bă?”, atunci ştii sigur că tu – cel care nu-ţi permiţi să scoţi pe gură astfel de excremente verbale, în discuţia cu o doamnă – eşti undeva cu mult mai jos faţă de partenerul/partenera de dialog. Ca funcţie, evident!

Şi pentru că ziceam mai sus de cei care arată cu degetul nedreptăţile, ilegalităţile şi orice alte lucruri incorecte din această ţară minunată, aflu, încă din prima zi în acel colectiv, că sunt angajat în condiţii destul de ambigue, la limita (i)legalităţii şi asta exact după falsa realitate, proiectată în mintea mea, de către reprezentantul departamentului Resurse Umane, probabil instruit în acest fel, tocmai de cei cu bocancii din metal.

Atunci când legea e de partea ta doar la nivel declarativ, nu şi practic, poftim dreptate! Eşti lupul părăsit de haită, care umblă lumea în lung şi-n lat, cu coada între picioare şi ochii în 4 direcţii, care se roagă ca următoarea masă pe care o va vedea să nu fie din propria-i carne.

Absurditatea în gândire a vârfurilor, susţinute volens nolens de către colectivul lipsit de măduva ce-i asigură verticalitatea și aflat sub presiunea permanentă a amenințărilor cu ostracizarea, este dusă până la extrem. Scoțând prostia din schemă, devine posibilă strategia croită întocmai pentru a putea asigura, în continuare, supremaţia bocancilor de metal și desconsiderarea oricui încearcă să scoată la lumină inutilitatea acestora, din cauza pericolului pe care bocancii îl reprezintă.

Visul meu a fost să lucrez în mass-media, în orice formă ar fi. Să fiu alături de cei pe care îi consideram asemeni mie, care nu ar accepta orice fel de nedreptăţi, care ar fi oricând gata să lupte pentru drepturile lor, cu coloană vertebrală şi respect faţă de cei care-i respectă.

Primul contact de lungă durată cu acest mediu m-a făcut să-mi bag picioarele în el de vis şi să pot spune, oricând, că mă şterg la cur cu marfa de import, asamblată în România.

Până când românul nu va renunţa la vechile deprinderi şi idei STAS, care l-au educat în perioada roşie, treaba românească va mirosi a rahat. Pentru că nu e şef în toţi ăştia aproape 240.000 km pătraţi care să nu aibă câţiva care-i suflă-n dos şi nici suflători în dos fără un şef asemenea ori, cel puţin, unul care să accepte, cu mândrie, briza dorsală ce-i alimentează ego-ul.

1 Comment

  1. Trist dar din pacate atit de adevarat. :((

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

© 2018 Din PTM în .ro

Theme by Anders NorenUp ↑

%d blogeri au apreciat: