Nu te băga unde nu-ţi fierbe oala

Acest articol este mai vechi de 1 an. Anumite informații s-ar putea să nu mai fie de actualitate.


Am o cunoştinţă care e plecată în America de mai bine de 10 ani. S-a angajat acolo la o firmă ce se ocupă cu comercializarea componentelor de calculator şi a calculatoarelor gata asamblate.

Tipul ăsta are un job pe care eu îl consider foooaaarte simplu: asamblează calculatoare. Atât!

A plecat acolo împreună cu actuala soţie, şi-a cumpărat o casă în Miami unde locuieşte şi în ziua de azi, casă pe care a plătit un preț cu 6 cifre!!! Parter, etaj şi mansardă. Cu banul jos pentru că aşa e românul: să ştie că atunci când dă un ban, face! 🙂

Bun! Soţia lui este contabilă la o firmă oarecare. Contabilitate primară şi nimic mai mult. Ambii câştigă în total cam 13.000$. Vă vine să credeţi aşa ceva? Eu am rămas tablou când am auzit că pentru a asambla nişte componente într-o carcasă eşti plătit cu 7000$/lună, loc de muncă ce îţi asigură un trai de lux fără niciun fel de griji.

M-am lămurit mai bine atunci când mi-a povestit următoarea chestie…

Vecinului său (cu care stă gard în gard) i s-a ars un bec în casă. Băiatul ăsta s-a oferit să-l ajute şi să-i înlocuiască becul, operaţiune ce nu durează mai mult de un minut. 30 de secunde dacă ai scaunul la îndemână. 🙂

Nu mică i-a fost surprinderea atunci când a primit un răspuns de genul „imposibil aşa ceva! Nu poţi schimba tu becul la mine în casă! Dacă păţeşti ceva?“. Cam cât de bou poţi fi să păţeşti ceva schimbând un bec?

Aşa că vecinul a pus mâna pe telefon şi a sunat un specialist, i-a comunicat deosebita problemă pe care o întâmpină şi a fost asigurat că în maxim trei sferturi de oră va sosi cineva să-l rezolve.

Şi uite cum stătea americanul nostru aşteptând specialistul ce urma să schimbe un bec!

După fix 45 de minute ajunge. Dubiţă gen Mercedes Vito, salopetă albastră, geantă cu echipamentele electrice necesare operaţiunii complicate ce urma a fi desfăşurată plus o scară de aluminiu în formă de „A“.

Intră specialistul în casă, montează scara, urcă, deşurubează becul, coboară pe scară, pune becul în geantă şi scoate un bec nou-nouţ, lucios şi gata de funcţionare! Îl înşurubează cu acelaşi ritm tacticos, verifică legătura şi coboară de pe scară pentru a apăsa pe întrerupător.

Surpriză! Becul funcţionează!!!

Vecinul, fericit că nu va mai fi nevoit să-şi vadă hamburgerul în lumină obscură, îi mulţumeşte specialistului şi semnează factura de servicii: 35$.

Deci, pentru un bec ce costă cam 2 dolari, vecinul a plătit de ţâşpe ori mai mult, doar din comoditate şi teama ca românul să nu păţească ceva în casa lui. Ce? Habar n-am!

Acum spuneţi-mi voi cum vi se pare genul ăsta de oameni ce nu se ating de nimic, doar pentru că acolo, undeva există un specialist?

8 Comments

  1. Frumoasa explicatia lui Alex.
    Si pe mine ma intreaba la servicu: auzi, dar cum deschid fisierul asta (care se vede ca se deschide cu Word)?

  2. Si eu stiu o intamplare asemanatoare.
    O prietena plecata in Sua se deplaseaza cu masina insotita de cativa prieteni dintr-un stat in altul. In the middle of nowhere fac pana. Americanul pune mana pe telefon sa sune la interventie pentru a schimba roata. Prietena asta a mea il intreaba daca a vorbit serios? Are cric si roata de rezerva? Ala nu stia ce-s alea. Se duce fata la portbagaj, ridica presul si le scoate pe amandoua, spre surprinderea americanilor. Ridica masina pe cric, schimba roata si gata. Ea fiind posesoare de Dacia la noi in tara.
    Au intrebat-o mirati baietii ca ea a facut cursuri de mecanici auto?!?

  3. Sunt de acord cu Alex Mihaileanu. Eu am rude de mai bine de 10 ani plecate in afara. Si au 3 case cumparate acolo. Si la ei toti pleaca de jos. McDonald’s, gogoserii, etc. Cand iti faci un ban, te afirmi pe ceea ce ai terminat la scoala.

    Asadar … avem un flux continuu al banului, nu ca in Romania …

  4. Se cheamă respect faţă de ceilalţi. Dacă ăla cu becul ars era instalator, chemîndu-l pe electrician să-i schimbe becul, a plătit pentru ca, la rîndul lui, să fie chemat să schimbe un filtru de apă la un robinet, deşi durează tot 30 de secunde şi se bazează tot pe înşurubare. Eu te plătesc pe tine, tu mă plăteşti pe mine, fiecare dintre noi are un loc de muncă şi, împreună, locuim într-o societate funcţională, în care tot mai mulţi au locuri de muncă, salarii de 7.000 de dolari lunar cu care să-şi cumpere cu banu’ jos case ale căror preţuri au şase cifre. E un circuit al banului în societate. E motivul pentru care toată lumea, la ei, e fericită. 8 din 10 oameni s-ar zgîrci la cei 35 de dolari, electricianul n-ar mai avea o leafă, nu şi-ar putea permite un instalator, instalatorul n-ar avea de muncă şi… seamănă cumva cu România?
    Ce preferi? Prostia americanilor, care cheamă electricianul să le schimbe un bec, sau deşteptăciunea românilor, care-şi mănîncă de sub fund din lipsă de bani?

  5. Aceasi situatie am intalnit-o in Spania, cand eram la munca cu cumnatul meu. Puneam eu gresie, faianta, parchetul cand colo, il vad pe propietarul casei ca se uita la un bec si cauta in telefon. Ma duc il intreb ce problema are si imi spune ca trebuie sa cheme specialistul in schimbat bec-uri. Am ramas blana, asa ca am luat un scaun, am luat becul cel nou, l-am pus ( cei drept era „foarte complicat” din cauza ca avea o plita inainte de bec ) si voila mergea. Nu iti zic mirarea care a avut-o cand a observat ca stiu sa schimb si bec-uri. Dumm ass !

  6. La câte prize şi întrerupătoare am schimbat la mine în casă, dacă m-aş duce acum la americani aş fi guru. Şi n-am decât 22 de ani :)). Na, aşa e americanu’, comod.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

© 2018 Din PTM în .ro

Theme by Anders NorenUp ↑

%d blogeri au apreciat: