Page 96 of 98

Tu închizi ochii ?

Eyes/Kiss„Tu închizi ochii ?” m-a întrebat, dezlipindu-se uşor de buzele mele şi privindu-mă atent.

În acel moment ochii ei parcă mă pătrundeau încercând să îmi citească gândurile. Am mângâiat-o uşor şi am întrebat-o „de ce ?” apoi am sărutat-o, fără să mai aştept un răspuns, de data asta uitându-mă direct în ochii ei ce mă făceau să uit de tot ce ne înconjura. Uitasem chiar şi de faptul că era a 2-a oară când mi s-a pus întrebarea asta şi de fiecare dată am rămas la fel de suprins. În primul rând pentru că pe ambele le iubeam la fel de mult deoarece au fost singurele persoane ce m-au făcut să simt altceva.

Câteva secunde mai târziu îşi aprinse o ţigară. Încercam să o urmăresc, să îi analizez fiecare gest, fiecare mişcare dar mă pierdeam de tot atunci când mă privea. Îi urmăream atent buzele şi în acelaşi timp încercam să pornesc o discuţie – una destul de lungă încât să stăm împreună cât mai mult timp. Simţeam prezenţa ei lângă mine ca pe un drog de care nu voiam să mă las. Mă gândeam că dacă ar lipsi chiar şi 1 minut de lângă mine viaţa mea ar fi incompletă. Spuneam câteva cuvinte şi apoi cădeam din nou în contemplarea absolut halucinogenă a chipului ei. Încercam să o înţeleg. Încercam să înţeleg. De ce ea ? De ce eu ? De ce noi 2, singuri, unul lângă altul ţinându-ne de mână ? Încercam în zadar să scot câteva cuvinte de la ea, câteva gânduri sau orice altceva ce mi-ar putea da o speranţă. Era foarte tăcută (şi dacă vreodată citeşti rândurile astea, să ştii că urăsc asta !) iar asta mă neliniştea. Nu puteam sub nicio formă să îi ghicesc gândurile. Cuvintele ei erau închise undeva înăuntrul ei şi părea că vor sta acolo mult timp de-acum înainte. Îmi zâmbea uneori, probabil vrând a-mi da de înţeles că „totul e OK!” dar eu voiam mai mult decât atât ! Voiam cuvinte.

Drumul spre casă a fost destul de monoton sau mai bine zis – monolog. Rareori îmi întorcea zâmbetul ori sărutul. O iubeam şi totuşi era indiferentă sau asta voia să îmi dea de înţeles. Îmi ziceam că trebuie să aibă ceva în suflet pentru mine, altfel de ce am fi ajuns până aici ? De ce zâmbetul ăla larg şi săruturile apăsate ?

Mă gândeam că şi-a creat un fel de scut protector anti-inimă-frântă şi poate ăsta să fie motivul pentru care nu îmi împărtăşea sentimentele. Degeaba îi explicam că tot ceea ce i-am spus sunt doar cuvinte sincere. Scutul – pe care bănuiam că şi l-a creat – era indestructibil, de neclintit.Mai târziu mi-a mărturisit faptul că nu era atât de indiferentă pe cât credeam. Dar atât ! Nu îmi spunea că ţine la mine ori că nu. Mă ţinea în suspans iar mie exact asta îmi „trebuia” atunci. Rămas cu un gust amar după relaţia anterioară, căutam altceva… în ea, prin ea.

M-a sărutat la despărţire cu acelaşi sărut apăsat şi cu ochii deschişi. Încercam să nu închid ochii. Încercam să fiu ca ea. Indiferent.

Am închis ochii şi m-am aşezat în pat. Trecuse prima zi din viaţa mea în care îmi scriam blogul cu cocktail de amintiri preparate din vise.

Pentru tine !

Don’t underestimate the power of… minority !

Buenas dias, mis amigos ! Queres decir algo extraordinario ?

Probabil că nu aţi înţeles nimic… o parte din voi (ăia mai puţin telenovelişti). Cam în aceeaşi situaţie m-am aflat şi eu, azi, când am vrut să îmi încarc cartela la Cosmote (da, da … ştiu ! reclamă bla bla bla !). Cică trebuie să suni la 135 şi să tastezi codul ăla interminabil…

OK. Sun. 1 3 5 <tasta verde> 😀 şi ascult…

Cosmote – 135

WTF ??? Primele 2 variante mi se păreau banale. Le auzeam de fiecare dată… Mi-am propus ca, de data asta (şi doar de data asta) să încerc ceva altf3l 😀 . Aşa că apăs 3. OMG ! Iată ce îmi urlă telefonul în ureche…

Cosmote – 135

Dacă vouă nu vi se pare nimic… hmm…. diferit… atunci înseamnă că sunt singurul care are impresia că ultimul trebuie să stingă dracu’ lumina aia.

Jó napot!  (google translate) şi… sper că ştiţi bancul cu raţa.

În tren

Distracţia este un sport. Aşa mi-am propus să sune motto-ul meu. Cel puţin pentru ceva timp de acum încolo. Am avut o perioadă destul de lungă în care am simţit că ceva lipsea. Deşi părea că ar fi totul, o piesă din puzzle-ul vieţii mele lipsea.

Continue reading

Dacă ar durea…

Mă sună azi o distinsă domnişoară şi îmi zice că s-a oprit curentul în firma unde lucrează – „calculatorele fetelor merg, numai al meu s-a oprit. Şi pe lângă asta… mai face şi un zgomot ciudat.”
Continue reading

Gandim cu ochii

Pornesc de la ideea unei prietene de demult, idee pe care a pus-o in practica…

Continue reading

« Older posts Newer posts »

© 2018 Din PTM în .ro

Theme by Anders NorenUp ↑