Îmi aduc aminte că, atât în școala primară sau generală cât și în liceu aveam anumite zile moarte. Zile în care nu făceam nimic, dar absolut nimic! Doar stăteam cu ochii pe pereți!

Și nu! Nu pentru că nu eram atent la ore sau pentru că nu venea profesorul. Ci pentru că era ziua în care eram de gardă pe școală. Cum ar veni, stăteam ca momâia pe un scaun de pe hol, cu coatele pe o măsuță și priveam îndelung foaia de caiet de matematică pe care erau scrise orele și pauzele. La pauză sunam clopoțelul.

Ocazional, mergeam să o anunț pe doamna directoare că o caută nea Gigi, instalatorul, pentru că vrea cheia de la subsol. Sau țața Veta care se vaită că iar i s-a furat mătura „dă dracii ăia dă copchii”.

Deschide articolul complet…