Etichetă: advertorial

Promovare eficientă, pentru bloggeri cu imaginație

Pixuri personalizateDespre cum se poate promova un blogger v-am mai spus în urmă cu ceva timp. În primul rând, trebuie să ai o carte de vizită și nu!, doar blogul nu te ajută pentru a te putea prezenta, nici chiar o pagină de prezentare frumos realizată. Atunci când participi la un eveniment și vrei ca lumea să te țină minte, ai nevoie, cel puțin, de o carte de vizită pe care să o înmânezi personal partenerului de dialog.

O altă metodă de promovare, chiar mai eficientă ca cea de mai sus, este prin obiecte promoționale, personalizate cu numele tău și adresa blogului. Prin obiecte promoționale mă refer la orice obiect îți este mai ușor de luat după tine la un eveniment. Acestea pot fi pixuri, brelocuri, bloc-notes-uri adezive sau orice alte obiecte îți vin în minte.

Dacă, de exemplu, ești pasionat de fotografie sau ești chiar un fotograf profesionist, poți apela și la CD-uri sau DVD-uri personalizate sau chiar la o întreagă mapă de prezentare. Totul depinde de tine și de natura evenimentului la care participi.

De exemplu, după ce mi-am realizat cărți de vizită personalizate cu numele meu, adresa și numele blogului, am fost foarte încântat să aflu că există firme, în București, care realizează pixuri personalizate la un nivel calitativ ridicat. Așa că am apelat la Agrafa Print, firmă de care sigur ați auzit. Raportul calitate/preț este destul de bun și, cu siguranță, veți lăsa o impresie bună atunci când veți face cadou unul din obiectele personalizate.

Am ales această metodă de promovare deoarece sunt sigur că nu toate cărțile de vizită ajung la loc de cinste, așa că un pix va fi, cu siguranță, păstrat o perioadă mai lungă de timp. Și unde mai pui că poți nimeri chiar un colecționar de pixuri? Asta ar însemna promovare de-a lungul mai multor generații, fără a fi nevoie ca tu să faci ceva în plus!

Istoria telefonului meu (3)

În această ultimă parte a istoriei telefonului meu, după despărţirea de longevivul meu prieten – Nokia 3310, vă mai spun câteva cuvinte despre ce mi-a mai trecut prin mână…

Evident că, după ce te-ai obişnuit cu un telefon, e greu să îl schimbi cu unul nou, dar nu şi dacă cel nou este, la bază, identic cu predecesorul său şi chiar are şi ceva în plus!

Astfel am ajuns la Nokia 3410. Cerul s-a desprins, soarele a răsărit, păsărelele au cântat şi raiul a coborât pe pământ. Cam aşa se poate descrie experienţa mea cu Nokia 3410. O adevărată comoară a tehnologiei din acea perioadă, un univers infinit de posibilităţi şi o multitudine de setări pe care le puteam personaliza, bineînţeles că doar în prezenţa cablului de date pe care mi-l cumpărasem special pentru asta! Însă vremea lui a apus destul de repede, odată cu apariţia telefoanelor cu ecran color şi sunete reale, nu mono sau polifonice.

Nokia n-Gage QD

Am trecut rapid prin mână mai multe telefoane (Nokia n-Gage QDNokia 6600Nokia 6630Sony CMD J70Sony Ericsson P800Sony Ericsson K310Sony Ericsson K510) pentru că unele din ele nu au reuşit să mă convingă spre a le păstra, în ciuda funcţiilor pe care le aveau sau din cauza calităţii slabe a anumitor componente – ecran, difuzor, carcasă etc.

Aşa că locul prietenului meu de lungă durată a fost luat de primul meu telefon deştept – HTC Typhoon (comercializat la noi sub denumirea de SPV C500). Smartphone-ul avea sistem de operare Windows Mobile 2003, un procesor de 200MHz, 32MB RAM, slot microSD, wireless, bluetooth şi infraroşu.

Pentru mine, HTC Typhoon a fost o adevărată revelaţie! Aveam în mână primul meu telefon cu ecran color, sonerii reale şi o tonă de alte funcţii. Pot să spun că ăsta a fost botezul meu în lumea smartphone-urilor.

De atunci am păstrat această linie şi m-am înnoit cu HTC Vox / S710 apoi cu HTC Touch Pro2, până în ziua de azi când sunt posesorul unui HTC Wildfire S – telefon ce, asemeni celui mai longeviv prieten – Nokia 3310, a trecut prin multe probe de foc, reuşind, de fiecare dată, să iasă victorios!

Poţi afla şi tu despre telefoanele care au făcut istorie, cu ajutorul aplicaţiei de Facebook, de la EuroGSM, accesând pagina de aici. Nu uita că poţi câştiga un Samsung Galaxy Note!

Sursa imaginii: Wikipedia – Nokia n-Gage QD

Istoria telefonului meu (2)

După ce m-am despărţit de vechiul prieten, am decis că e momentul să caut unul mai deştept, mai mic şi mai uşor.

În plus, voiam să aibă altă culoare. Mă plictisisem de negru. Voiam verde, roşu, galben… Nu ştiu exact ce culoare! Dar ştiam că nu vreau să mai fie negru!

Nokia 3310 / 3315

Aşa am ajuns posesor de Nokia 3310 şi tot aşa am devenit tartorul său. Vă explic imediat ce şi cum…

La doar 133 grame, telefonul ăsta era preferatul meu. Şi al altor milioane de posesori de telefoane mobile. Dar hei! Cine mai stă să numere şi ce mai contează câţi erau? Conta că EU eram unul dintre ei!

Era de culoare bleu (nu gri ca cel din poza alăturată). L-am întors pe toate părţile, l-am butonat, l-am defectat, l-am reparat şi iar defectat şi reparat. Toate la biroul meu pentru că atât de simplu era telefonul ăsta încât îi puteai face absolut orice şi – chiar de se strica – tot putea fi reparat astfel încât să funcţioneze la fel de bine ca atunci când abia l-ai scos din cutie!

Partea cea mai interesantă a acestui telefon era software-ul pentru că da! Avea software şi putea fi modificat, personalizat, rescris şi tot aşa… Funcţiile sale cuprindeau (pe lângă cele oficiale) şi câteva chestii ascunse, pe care utilizatorul normal nu le putea folosi deoarece… dăăăă! Erau ascunse! Aici intram eu în scenă! 🙂

Un telefon nou nu era atât de accesibil pentru cei mai mulți, încât să-l poată avea de azi pe mâine. Aşa că, fără a fi nevoit să cumperi altul, veneai la mine cu 3310-le şi cât ai zice haţ! ţi-l converteam în Nokia 3315 – telefon rar, cu funcţii suplimentare şi care îţi aducea zâmbetul pe buze. „Noul telefon” avea acum posibilitatea de a edita imaginile existente în telefon, opţiunea de a-ţi crea şi alege propriul sunet de notificare a primirii SMS-urilor, blocare automată a tastelor… O adevărată minune! 🙂

Cu toate astea, odată cu noul meu telefon, s-a dus şi o parte din distracţia de până atunci… Dacă atunci când aveam Nokia 5110 îmi permiteam să fac concursuri de scufundări, acum aveam o oarecare teamă faţă de momentul când voi fi împins în bazinul din ştrand… Noul meu telefon era muuult mai sensibil la astfel de încercări şi necesita mai multă atenţie. Nu mi-a plăcut asta, deşi nu m-am despărţit de el timp de 2 ani, după care ne-am luat, inevitabil, rămas bun.

În următorul articol vă voi explica ce alte telefoane mi-au trecut prin mână şi cum am ajuns la cel pe care îl deţin în prezent.

Până atunci, vă reamintesc că puteţi participa la treasure hunt pentru a găsi telefoanele ce au făcut istorie şi puteţi câştiga un Samsung Galaxy Note, cu ocazia aniversării a 15 ani de EuroGSM. Tot ce trebuie să faceţi este să deschideţi aplicaţia de pe Facebook. Succes!

Sursa imaginii: Wikipedia – Nokia 3310

Istoria telefonului meu (1)

„- Bună ziua! Aş dori să cumpăr un telefon mobil de la dumneavoastră.”

„- Sigur! Pe care anume?”

„- Nu sunt foarte sigur, dar aş dori unul care să aibă Android, GPS, Bluetooth 3.0, card microSD şi WiFi 802.11n.”

„- Conform cerinţelor dumneavoastră, avem 40 de telefoane disponibile din care puteţi alege.”

Cam aşa decurge o discuţie în ziua de azi atunci când vrei să îţi cumperi un telefon mobil nou. Nu prea mai întrebi despre baterie, ecran, sunete polifonice şi alte detalii. Pentru simplul motiv că toate sunt (aproape) la fel. Mai exact, toate smartphone „ţin” o zi (şi un pic, dacă ai noroc) pe baterie, toate filmează la rezoluţii atât de mari încât să n-ai nevoie de toate milioanele de pixeli pentru a vedea foarte clar ce ai înregistrat, toate au MP3, AAC, WMA sau te miri ce alte tehnologii…

Nokia 5110

Când mi-am cumpărat primul telefon mobil m-a interesat să ţină bateria cât mai mult şi să sune tare. Era absolut normal pentru piaţa din 1999-2000. Prin urmare, mi-am cumpărat un Nokia 5110 – telefon pe care l-am luat, la mâna a 2-a, de la un prieten.

Deşi negru la culoare, telefonul putea fi o adevărată armă albă. Dimensiunile sale (132 x 47.5 x 31 mm)  îl făceau destul de periculos, chiar şi atunci când îl scăpai din mână, din greşeală, pe degetele de la picioare.

Telefonul ăsta a fost un fel de vedetă în cartier. Cei care nu îşi permiteau telefoane mai scumpe, precum Nokia 6210 sau Nokia 8110, cu siguranţă îl aveau pe ăsta!

Se făceau chiar concursuri de scufundări între posesorii de 5110 – cine are curaj să îl ţină cât mai mult în halba de bere. Nu îmi făceam griji în privinţa telefonului – era indestructibil! Dacă-l ţineai de antenă, puteai amesteca berea din halbă fără nicio grijă! Telefonul, dacă se închidea, îşi revenea după doar câteva ore de odihnă pe calorifer.

Deşi cântărea 170 grame (adică cu doar 30 grame mai mult faţă de iPhone 4S) şi avea carcasă din plastic, asta nu însemna că nu puteai sparge nuci cu el. Uneori rămâneam foarte surprins de calităţile excepţionale ale acestui telefon şi de rezistenţa de care dădea dovadă atunci când trecea prin tot felul de probe de foc la care era supus de către posesorii săi.

După aproximativ un an m-am despărţit de el pentru a face loc unui telefon mai mic, mai uşor şi mai deştept. Dar despre asta vă voi povesti într-un alt articol…

Până atunci, poţi folosi aplicaţia EuroGSM pentru a intra în treasure hunt şi a găsi toate telefoanele care au făcut istorie, cu menţiunea că poţi câştiga un Samsung Galaxy Note.

Sursa imaginii: Wikipedia – Nokia 5110

Îmi vând blogul pe sume jenante

Din lipsă de fonduri și din dorința de a face câțiva oameni fericiți, vă anunț că îmi vând blogul!

Astfel, contra unor sume de-a dreptul jenante, puteți cumpăra câte o părticică din acest blog pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, după posibilități și după buget.

Pentru a vă ușura munca de a căuta dimensiuni și locuri, am făcut o listă cu ce se vinde și prețurile rușinoase:

– banner sidebar, 125x125px: 40 lei/lună (rotativ, maxim 3/poziție)

– banner sidebar, 250x250px: 60 lei/lună (rotativ, maxim 3/poziție)

– banner sidebar, 250x500px: 100 lei/lună (permanent, maxim 1/poziție)

– link sidebar sub primul widget: 20 lei/lună

– advertorial scris de client: 50 lei*

– advertorial scris de mine: 80 lei*

– banner sidebar, 280x460px: 130 lei/lună (permanent, maxim 1/poziție)

*pentru articol sticky (afișare permanentă pe prima poziție din blog pe web și mobil) se adaugă 10 lei/săptămână.

Blogul are în jur de 100-150 de viziualizări pe zi (+/-), poziția în ZeList poate fi observată în footer, la fel și numărul de fani pe Facebook sau followers pe Twitter @serbanpaun sunt disponibili în mod public. Dacă vi se pare relevant, blogul are temă de mobil și funcționează pe toate dispozitivele folosite în prezent.

Pentru alte metode de promovare și/sau dimensiuni de bannere, mă puteți contacta folosind această pagină.

Prețurile de mai sus sunt fixe și nu se fac reduceri.

© 2019 Din PTM în .ro

Theme by Anders NorenUp ↑