Pe vremea când era mIRC-ul „la modă”, în România, îți puteai rezerva un nickname înregistrându-te în rețeaua Undernet. Astfel aveai siguranța că numele ales nu va putea fi luat de altcineva.
Partea interesantă era atunci când vedeai că nu te puteai înregistra cu orice adresă e-mail, ci doar adrese de pe domenii care nu ofereau servicii gratuite de e-mail (de exemplu Yahoo!, HoTMaiL, AOL etc.). Cerința asta exclusivistă m-a făcut să îmi doresc înregistrarea unui domeniu propriu, pe care să mi-l găzduiesc singur pe propriul server și așa am avut și primul e-mail ce nu figura ca serviciu gratuit de e-mail.
Ulterior, am observat că anumite companii urmăresc adresa de e-mail a expeditorului, tocmai pentru a-și asigura măcar câteva procente din seriozitatea clienților, față de cei care își pot face o adresă gratuită, pe unul dintre serviciile menționate mai sus. Un fel de posesor de cartelă GSM, care sună la întâmplare și înjură.
Și-au dat recent cu părerea: