De ceva timp a apărut o nouă modă: discursul motivațional. Fie că este citit într-o carte sau ascultat pe viu, genul ăsta de discurs mă lasă rece. Zic asta pentru că absolut tot ceea ce auzi de la respectivii oratori sunt niște cuvinte aruncate în aer, parfumate în așa fel încât să placă chiar și celui mai fin și educat nas.

Dacă vreau să aud un discurs motivațional, prefer să fie despre povești. Măcar așa știu sigur că sunt doar povești și că oratorul nu îmi înșiră fapte pe care și le atribuie lui și vieții pe care a trăit-o. Iar dacă nu-ți place ce ai auzit, e de ajuns să spui „Eh, căcat! E doar o poveste, nu poate fi adevărat!”.

Continue reading