Palatul Parlamentului / Casa Poporului

Ieri mă întorceam de la birou în mult iubitul tramvai 36. „Mult iubit“ pentru că e scump la vedere, cam 1 la 20 de minute, deși linia ar trebui să transporte călătorii din una dintre cele mai aglomerate zone ale orașului în alta la fel…

Se urcă doi bărbați – muncitori în construcții, după hainele murdare de var, praf și vopsea – care discută, suficient de tare cât să poată fi auziți de la 4 metri distanță, despre acte și legitimații. Primul îi spune celuilalt cum că „o legitimație anti-drog, cu poză, ștampilă, portofel, cu tot-tot-tot, e 600“. Celălalt, surprins, întreabă dacă e bună și e asigurat că „da, mă, e bună! Ai poză de buletin? Îmi dai și-ți fac. În 2-3 zile e gata.“

Am rămas tablou. Încerc acum să îmi imaginez că individul și-a făcut o astfel de legitimație. Acum imaginați-vă voi ce înseamnă asta, dincolo de faptul că are în buzunar un act fals!

Dacă nu doar legitimațiile „anti-drog“ se falsifică? Dacă, de exemplu, mâine te trezești la ușă cu un pretins om al legii care te va lăsa fără tot? Cum putem să combatem treaba asta? Nu știu sigur, probabil cu o metodă suplimentară de verificare a identității omului legii. Care ar fi metoda? Nu știu nici asta, însă nu eu sunt cel care trebuie să se gândească la faptul că nu doar cei plătiți să facă legea o fac.