Etichetă: leapsa (page 1 of 2)

Cum să-ți promovezi blogul

Să zicem că ești la început. Tocmai ce ți-ai făcut un blog, ai scris câteva articole și vrei să fii citit și de alții în afară de tine pentru că te-ai plictisit să îți citești și recitești articolele. Și zici că te pui pe treabă…

Întotdeauna trebuie să știi ce vrei și cum să începi. Primul pas este foarte important!

Dar nu! Nu am de gând să fac un ghid pentru promovare. Și știți de ce? Pentru că habar n-am dacă există o rețetă pentru așa ceva! În treaba asta mi se pare că fiecare procedează după cum îl taie capul. Pe mine m-a tăiat în felul următor: mi-am făcut cont pe rețele sociale (Facebook, Twitter, Foursquare etc.), mi-am trecut adresa blogului pe unde am putut (obligatoriu în semnătura de la email și pe cărțile de vizită) și de acolo mai departe… la noroc!

De exemplu, pe Facebook există grupuri în care te poți înscrie și pune linkuri câte vrei, tocmai pentru că sunt create cu acest scop! Cine citește linkul tău? Habar n-am! Important e să știi că ți-ai făcut datoria față de blog și l-ai promovat (și) acolo! Eu asta am făcut.

Rețeaua cu efecte rapide este Twitter! E ca și cum ai arunca o bucată de carne într-un lac cu crocodili. Din ce am experimentat până acum cu contul meu de Twitter, timpul de reacție este undeva în intervalul 10-60 de secunde, mai ales la orele de maximă audiență.

Pentru blog am creat o pagină pe Facebook unde se duc automat toate articolele de pe blog, atunci când le public. Mă interesează să strâng cât mai mulți fani pentru a fi sigur că articolele mele vor ajunge pe peretele lor.

Dacă ai o gașcă mare de prieteni, asigură-te că știu de blogul tău! Dă sfoară-n țară și zi-le să intre, să comenteze, să dea LIKE și toate cele. Eu nu fac asta pentru că mi se pare nașpa să îi cer omului să dea LIKE. E ca și cum l-aș forța să mănânce brânză cu ceapă. Poate nu-i place și-i fac rău, nu? 🙂 Deci așa NU! Părerea mea.

Am observat că o parte din trafic (destul de măricică) vine de pe blogurile pe unde comentez. Din blogroll-urile altora – mai deloc! Ăsta a fost și unul din motivele pentru care am renunțat la blogroll.

Ca metode de promovare ar mai fi participarea la evenimente, acolo unde iei legătura cu persoane noi și cărora le spui de existența ta și a blogului tău. Dacă ai cont de Twitter, fii sigur că vei câștiga câte un urmăritor din fiecare persoană cu care discuți și care nu suferă de sindromul „Ce pușca mea! Sunt cel mai tare!” (un fel de aim ză best, fac ză rest – cum spune francezul).

Eh, cu asta am încheiat micul meu discurs despre promovarea blogului și sper că don’șoara Spi-Oana este mulțumită de leapșa pe care mi-a pasat-o. O pasez și eu mai departe la Andrei, Annitu, Papen și cine mai dorește, cine mai poftește. E gratis!

Cele mai tari emisiuni de divertisment

Spre rușinea mea, abia acum mi-am adus aminte de leapșa pe care mi-a pasat-o Andrei și pe care (evident) n-am pus-o în aplicare.

Subiectul este despre ce emisiuni aș vrea să revăd la televizor, emisiuni care mi s-au părut interesante și pe care triștii ăștia nu le mai difuzează pentru simplul motiv că țâțele vreunei gâsculițe de pe la periferia orașului sunt mai interesante ca orice altceva.

La fel ca Andrei, aș vrea să revăd (sau măcar să apară în serie nouă) Fort Boyard. Băi, ce-mi mai plăcea emisiunea asta! O vedeam mereu pe TV5 Europe, nu înțelegeam eu mare lucru pentru că era în franceză (limbă pe care am învățat-o la fel de repede pe cât am uitat-o) dar era de ajuns să vezi prin ce probe treceau concurenții și nu te puteai desprinde de televizor până la final!

Deși cred că nu ar trece de pensionarii ăia triști de la CNA, aș vrea să văd Silent Library – emisiune japoneză despre 6 indivizi ce trag câte o carte, una din ele fiind cea cu ghinion. Vedeți în clipul mai jos ce se întâmplă cu ghinionistul…

O altă emisiune ce, probabil, nu o vom vedea la noi din același motiv ca mai sus, este tot de la japonezi!

Fac o paranteză și vă zic că nu știu dacă ați urmărit, dar Țara Soarelui Răsare are cele mai tari emisiuni de divertisment!

Deci, o altă emisiune ar fi asta de mai jos:

Cât de tare ar fi să o vedem pe televizoarele noastre tricolore? Vă zic eu: FOARTE TARE, FRATE! Dacă n-ai râs urmărind clipul, înseamnă că lucrezi la CNA. Tristule!

Articol de blog cu stiloul

Aveam în școală niște momente când îmi alegeam special anumite ustensile de scris. De exemplu, observam că atunci când scriam cu pixul favorit, scrisul era mai frumos și mai ordonat. Atunci când, dintr-un motiv sau altul, nu-l aveam la mine, scrisul meu arăta precum un EKG făcut în grabă! 😆

Astăzi nu mai am problema asta, mai ales din cauza faptului că nu am mai scris de ceva timp cu orice pe orice. În afară de semnătura pentru diverse acte și câteva rânduri cu adresa, numele și data, nu țin minte să fi scris foarte recent mai mult de câteva rânduri. Trist. Cel puțin așa mă simt eu când mă gândesc la asta.

Nu am cel mai frumos scris din lume, dar nici nu mi-am pierdut această „îndeletnicire”. Și drept dovadă, am decis să preiau leapșa asta, după ce am citit-o la Claus.

Leapșa de la pagina 34

Deși are aproape o lună vechime, articolul de la tovarășul chinez, sub formă de leapșă, mi-a atras atenția.

Leapșa găsită la Mălina pe blog și pe care a lansat-o @chinezu zice să deschid cartea pe care o citesc, fix la pagina 34 și să scriu aici primele două fraze din cel de-al doilea pasaj.

Prin urmare…

Priveam printre copaci întunericul și simțeam cum ceva se întoarce în mine. Ceva ce probabil am pierdut, ceva ce uitasem, ceva ce lăsasem în urmă.

…iar ca să înțelegeți tot paragraful, vă mai prezint, BONUS, restul frazelor din el:

Mă simțeam minunat, dar în acea liniște a nopții de vară, în bâzâitul neoanelor, în lumina lor portocalie, stăteam și trăgeam adânc în piept aerul curat și înțelegeam că ceva îmi lipsește.

În noaptea aceea am realizat că nu e de ajuns să te simți fericit, nu e de ajuns să te simți împlinit, nu e de ajuns să găsești pacea sufletească, ci e mult mai important să fiu EU!

Cum poate un om să înțeleagă fără să cunoască, fără să vadă și fără să audă?

Toată înțelepciunea e ascunsă, în afară de înțelepciunea ticăloșiei și răului. Degeaba căutați și cercetați în lucrurile sfinte. Viziunea vă este ascunsă! Nu veți înțelege niciodată!

Se spune că ceea ce o generație acceptă cu moderație, următoarea va practica în exces. Din păcate, asta se aplică cu precădere în cazul prostiei. Odată ce prostia e acceptată și înțeleasă ca atribut, în scurt timp ea se va transforma în virtute.

Citatele de mai sus fac parte din cartea „Jurnalul Răului” de Lucian Mareș, carte despre care v-am spus într-un articol anterior deci nu o să vă dau mai multe detalii pentru că am făcut-o deja.

Lectură plăcută!

Despre vise și sport

Andreea Mihalcea este o prezență feminină nouă, în blogosferă. În urma evenimentului moderat de Ioan Nicuț, Andreea s-a decis să aibă propriul blog.

Așadar, printre primele sale articole există o leapșă ce vorbește despre vise și sport.

Nu am fost și nu sunt un practicant al vreunui sport, dar întotdeauna am avut câteva ce mi-au atras atenția și pe care le-am urmărit cu plăcere sau chiar le-am pus în practică, alături de prieteni. Astfel, joc de tenis de fiecare dată când am ocazia (nu prea des, din păcate). Îmi plac sporturile de iarnă (pe care le urmăresc cu plăcere de fiecare dată), ba chiar am încercat să fac puțin snowboard și mi-am dat seama că este un sport pe care mi-aș dori să îl stăpânesc cât se poate de bine!

Deși am avut un mic accident cu ani în urmă, încă iubesc mersul pe bicicletă. Dacă aș putea, m-aș plimba prin toată țara pe bicicletă! Țin minte cum „depanam” cu plăcere mountain bike-ul pe care-l aveam, schimbam pedale, montam faruri, saboți, pedale, foi, pinioane… practic demontam și curățam absolut orice piesă făcea parte din acea bicicletă! Și o făceam cu plăcere!

În schimb, nu am fost niciodată un mare fan al fotbalului, poate și din cauză că fotbalul românesc a devenit o afacere și nu un sport! Mă uimesc singur atunci când, urmărind un meci de fotbal, îmi dau seama că nu îl mai urmăresc cu aceeași plăcere ca în timpul lui Duckadam, Bölöni, Bumbescu sau Hagi. Ba dimpotrivă! Orice meci de fotbal este, pentru mine, un prilej de amuzament. Mă amuz mult mai tare când urmăresc afacerile balonului rotund, pe teren, ca atunci când văd un film de comedie.

Și cu toate astea, este rușinos ca o activitate ce ar trebui să îți provoace plăcere și să contribuie la sănătatea ta să devină o afacere, o activitate ce se desfășoară doar din dragul de a face mulți bani, uitând scopul principal al său!

« Older posts

© 2019 Din PTM în .ro

Theme by Anders NorenUp ↑