Etichetă: mass-media

Mass-media de import, asamblată în România

Când m-am angajat în domeniul mass-media ştiam că oamenii de acolo sunt cei pe care îi văd, în fiecare zi, la televizor, îi aud la radio sau îi citesc prin diverse publicaţii.

Ştiam că sunt cei care trag semnale de alarmă atunci când observă activităţi ilegale, anormale sau de orice altă natură ce ar putea aduce orice fel de prejudicii uneia sau mai multor persoane sau instituţii.

Oamenii din mass-media sunt oameni cu o bine-definită coloană vertebrală, cu tărie de caracter, simţ al răspunderii şi caracter ce nu poate fi pătat.

Asta credeam eu, până să mă angajez la unul din ziarele de afaceri din România. Ziar de 2 lei. Un preţ minim, având în vedere viitorul destul de negru al print-ului.

Ajuns acolo am realizat, încă din prima lună, că mediul în care mă aflu este într-un contrast puternic cu viziunea mea de până atunci.

Încă din primele zile mi-a fost dat să simt în propriile-mi timpane decibelii cu multe cifre ce ieşeau din te-miri-ce organe ale ceea ce era deja colega mea. Mai târziu am aflat că e şefă. Imediat totul mi s-a părut absolut normal şi de înţeles! E de înţeles că funcţia, cu cât este mai mare, cu atât îţi permite să încalţi perechi din ce în ce mai grele, mai murdare şi ofensive pentru cei ce te înconjoară.

Funcţia sus-pusă îţi permite să elimini, din vocabularu-ţi deja colorat, construcţii irelevante precum „bun simţ”, „respect faţă de semeni”, „limbaj decent” etc.

Dacă între 2 cuvinte corecte, din punct de vedere gramatical, se mai strecoară şi deloc accidentala construcţie „cum pula mea, bă?”, atunci ştii sigur că tu – cel care nu-ţi permiţi să scoţi pe gură astfel de excremente verbale, în discuţia cu o doamnă – eşti undeva cu mult mai jos faţă de partenerul/partenera de dialog. Ca funcţie, evident!

Şi pentru că ziceam mai sus de cei care arată cu degetul nedreptăţile, ilegalităţile şi orice alte lucruri incorecte din această ţară minunată, aflu, încă din prima zi în acel colectiv, că sunt angajat în condiţii destul de ambigue, la limita (i)legalităţii şi asta exact după falsa realitate, proiectată în mintea mea, de către reprezentantul departamentului Resurse Umane, probabil instruit în acest fel, tocmai de cei cu bocancii din metal.

Atunci când legea e de partea ta doar la nivel declarativ, nu şi practic, poftim dreptate! Eşti lupul părăsit de haită, care umblă lumea în lung şi-n lat, cu coada între picioare şi ochii în 4 direcţii, care se roagă ca următoarea masă pe care o va vedea să nu fie din propria-i carne.

Absurditatea în gândire a vârfurilor, susţinute volens nolens de către colectivul lipsit de măduva ce-i asigură verticalitatea și aflat sub presiunea permanentă a amenințărilor cu ostracizarea, este dusă până la extrem. Scoțând prostia din schemă, devine posibilă strategia croită întocmai pentru a putea asigura, în continuare, supremaţia bocancilor de metal și desconsiderarea oricui încearcă să scoată la lumină inutilitatea acestora, din cauza pericolului pe care bocancii îl reprezintă.

Visul meu a fost să lucrez în mass-media, în orice formă ar fi. Să fiu alături de cei pe care îi consideram asemeni mie, care nu ar accepta orice fel de nedreptăţi, care ar fi oricând gata să lupte pentru drepturile lor, cu coloană vertebrală şi respect faţă de cei care-i respectă.

Primul contact de lungă durată cu acest mediu m-a făcut să-mi bag picioarele în el de vis şi să pot spune, oricând, că mă şterg la cur cu marfa de import, asamblată în România.

Până când românul nu va renunţa la vechile deprinderi şi idei STAS, care l-au educat în perioada roşie, treaba românească va mirosi a rahat. Pentru că nu e şef în toţi ăştia aproape 240.000 km pătraţi care să nu aibă câţiva care-i suflă-n dos şi nici suflători în dos fără un şef asemenea ori, cel puţin, unul care să accepte, cu mândrie, briza dorsală ce-i alimentează ego-ul.

Am fost vedetă necunoscută!

Logic că titlul este oarecum la mişto! 🙂 În practică, se poate spune că am fost. Da’ dacă nu mi-a zis nimeni, înseamnă că am fost?

MADone (nush cine e, gogu zice că o duduie dintr-un sat unde se-agaţă harta în cui) şi un radio pe care îl ascult doar din greşeală – Radio Lynx, au făcut rating pe barba mea. Îi adaug pe aceştia alături de altul care mi-a preluat articolele (Poţi avea ceva scump pe nimic şi Să crezi în umbre) Urban Iulian – acest ochelarist portocaliu ipocrit ce nu răspunde la mailuri decât dacă îi sunt linse anumite porţiuni dorsale – tipic partidului din care face parte.

Duduia nebună aka MADone m-a pomenit acilea: http://www.madone.ro/01-02-2009/Poti-avea-ceva-scump-pe-nimic-concurs1-blog.html şi culmea! Era cât pe ce să câştig un concurs! Păi băi, duduie! Văd că acolo la matale pe sait, jos, scrie un linc către o revistă pe care o citesc când mă duc la căcăstoare în curte, aşa că n-am nevoie de reclamă la saitu’ meu când mă duc la căcăstoare în curte. După cum ziceam.

O altă duduie plagiatoare – de data aceasta de proastă calitate – este Alexa (sau Alexia???) de la Radio Lynx. A vorbelit 169 de minute despre subiect, cu tot cu ascultători şi muzică de căcat, specifice postului. În caz că vor scoate înregistrarea, o postez eu aici – în duplicat 😉 – şi dacă comentează, comentez şi eu!

Aici e înregistrarea:

http://www.radiolynx.ro/descarca/podcast/ETN5

sau aici:

şi aici e produsul contrafăcut marca ABIBAS, MIKE sau BEEBOK (nu îmi dau seama foarte bine): http://pe-muchia-noptii.radiolynx.ro/2009/02/22/poti-avea-ce-scump-pe-nimic/.

Băi, când mă faceţi vedetă, daţi-mi dracu’ un telefon măcar! Nu vă cer nimic da’ să ştiu şi eu cine mă înjură/laudă şi pe ce canale ale mass-mediei o face!

AVE!

Radio România Actualități sub influență…

Din colecția „dacă doriți să revedeți” vă ofer 7 înregistrări audio! 😀 Dar nu orice înregistrări audio! Ci înregistrări de la Radio România Actualități! Dați PLAY și… audiție plăcută! 🙂

Sa crezi in umbre

Am vazut de curand o reclama ce spunea de partea frumoasa a vietii si despre cum poti avea parte de ea luand un credit de nevoi personale ! Suna la fel de rahatesc ca o faza dintr-un film vechi – „Esti singur ? Prietenii te-au lasat balta ? Ai nevoie sa comunici ? Cumpara-ti un fax !”

Continue reading

© 2019 Din PTM în .ro

Theme by Anders NorenUp ↑