Etichetă: metrorex

Evaziune fiscală, cu voia statului

Circul cu metroul destul de des. În fiecare zi lucrătoare, mai exact.

Aflu zilele trecute că (din nou) s-au scumpit cartelele de călătorie. Nimic neobişnuit pentru România, total nejustificat pentru o ţară europeană, civilizată.

Însă ce au adus nou de au fost nevoiţi să mărească preţurile? Nimic. Îşi justifică asta prin creşterea preţurilor la combustibil, curent electric etc. Mie – călătorului şi clientului lor, în acelaşi timp – nu-mi oferă deloc servicii noi. Ba, dimpotrivă! Am aceleaşi garnituri de metrou pline de graffiti, aceleaşi angajate cu pată veşnic pusă şi aceleaşi magistrale în construcţie permanentă, fără o finalizare bine definită.

Merg la staţia de metrou Eroii Revoluţiei şi cumpăr, cu noul preţ de 15 lei, o cartelă de 10 călătorii. În mod normal (?) cer bon fiscal. Şi şoc!

„Nu avem noi, aici, bon fiscal. La Centrul Comercial, la Eroilor. Aici nu. Nu, nu!” îmi spune angajata Metrorex SA, angajată cu contract de muncă, cu taxe plătite la stat şi toate formele legale. Probabil.

La Gara de Nord – aceeaşi frază: „la Centrul Comercial de la Eroilor.”

O întreb dacă ştie că, legal, e obligată să-mi dea bon fiscal şi îmi spune că „legal este la Eroilor. Aici – nu!”.

Contactând telefonic Metrorex SA am dat peste o angajată (probabil centralistă) căreia i se părea absolut normal să nu primesc bon fiscal din moment ce pe cartelă scrie Metrorex. În plus, „conform ordinelor pe care le primim şi noi, bonul fiscal îl luaţi de la centrul de la Eroilor”.

Păi, da!

Mi se pare absolut normal să cumpăr un produs de aici şi să ridic chitanţa de la 10km distanţă.

Sau nu.

Însă cine se sesizează? Miliţia în niciun caz. Statul? Ăsta abia îşi poartă SIEşi de grijă… Ce pretenţii să mai ai?

UPDATE: Cireaşa de pe tort este tocmai cartela pe care am cumpărat-o azi!

Preţ: 10,00 LEI.

Preţ scris cu pixul: 15 LEI.

 

O întâmplare la metrou

Eram zilele trecute la metrou. Abia coborâsem scările pe care ajungi în tunel şi imediat văd, pe ecranele suspendate, că metroul meu ajunge în staţie.

Pregătit cu cartela în mână şi gata să o iau la fugă către metrou, o introduc în cititor, piu-piu, crr-crrrr, piu-piu!

Când te grăbeşti, ai impresia că taxarea durează o veşnicie, însă a durat 2 secunde, timp în care un tip vine şi el în fugă lângă mine, taxează cartela şi sprintăm amândoi către metrou, pe scările ce duc în staţie.

Mi s-a părut amuzantă situaţia în care amândoi încercam să doborâm recordul de coborâre a treptelor către peron aşa că, în timp ce alergam, mă uit la el şi-i spun râzând: „cine ajunge primul!”.

Mai amuzant de atât a fost atunci când amândoi parcă alergam şi mai tare,  râzând şi participând inconştient la o cursă.

După cele 2 secunde de taxare (care au durat o veşnicie) şi cursa pe trepte, au urmat alte 2 secunde de apăsat pe butonul de deschidere a uşilor, timp în care cursa noastră încă se desfăşura.

Ajunşi în metrou, răsuflăm uşuraţi. L-am prins şi de data asta!

Apropo de asta: puteţi urmări Metrorex SA pe Twitter – la @MetrorexSA sau pe Facebook, pe pagina oficială.

Sursa imaginii: metrorex.ro

© 2019 Din PTM în .ro

Theme by Anders NorenUp ↑