Etichetă: ordine

Recuperatorul

Am fost zilele trecute sa duc un hard disk la recuperat.

Ajung pe strada respectiva la nr 56 (cred) unde parchez masina in fata unei case din (cel mult) paianta.

imag0060In curte – un individ tip „manelele ie viata mea” ma urmareste cum scot GPS-ul din suport si il pun pe scaunul din dreapta. Imi strang toate cele din masina, imi iau geanta, inchid masina din telecomanda (cu alarma cu tot) si sun un coleg sa il intreb inca o data adresa firmei de recuperari date. Imi spune ca la numarul 51.

La numarul respectiv era casa din poze… Greu de crezut ca in casa aia poate fi ceva mai mult decat un bordel. In timp ce vorbeam la telefon faceam ture de 5 metri dus-intors de teama manelistului care imi urmarea fiecare miscare. Nu ma indepartez bine de masina ca manelistul isi si cheama un tovaras caruia ii spune ceva, ala se uita la masina si da sa se indrepte spre ea. Manelistul il apuca de mana si il trage usor in spate apoi ii face semn din ochi ceva de genul „vezi ba ca se uita ala la noi” (ala fiind eu).

imag0061Ajung in dreptul numarului 51 pe strada respectiva, ma ia groaza cand ma uit la casa si ii zic colegului ca am gasit numarul dar ma indoiesc sa fie vreo firma acolo (la numarul 53 este sediul a 2 firme mari – o cladire moderna, curata si cu sanse mai mare la functia de sediu de firma). Inchid telefonul si ma decid sa imi mut masina din fata curtii manelistului.

In timp ce ma indreptam spre masina, manelistul si cu tovarasul sau se duc in directii opuse. Ma urc in masina, o aduc la numarul 51, pun mana pe telefon si il sun pe „recuperator”. Il intreb daca am adresa exacta si imi raspunde cu un accent de Vladimir Putin stabilit in Romania: „Da. Aici ii. Ies eu imediat”. Iese recuperatorul din „casa”, deschide poarta si ma invita inauntru. Cu teama (din mai multe cauze: 1-locatia, 2-casa dubioasa, 3-recuperatorul in pulover pe gat, gras, ochi albastri, 190cm inaltime, 4-o corcitura de pitbul cu maidanez + inca vreo 3-4 caini de rasa neidentificata, 5-o baba (vezi poza) care mi-a confirmat mai tarziu ca are probleme la mansarda) intru in curte apoi fac stanga si intru in casa (vezi poza). In „ante-camera” ma intampina stive de HDDuri vechi, un scaun de pe vremea bunicii, o masa vai de steaua ei, un frigider (cred ca FRIGERO LUX) cu diverse abtibilduri pe el. Distinsul recuperator ma invita sa ma asez dupa care crapa usor o alta usa – atat cat sa se poata strecura – si intra in cea de-a 2-a camera.

imag0062Astept vreo 15-20 de minute, timp in care am avut deosebita ocazie de a socializa cu baba si cei 4-5 caini ai ei. Vazand ca operatiunea e de durata, bat in usa magica, iese recuperatorul si il intreb daca are de gand sa le recupereze ACUM pentru ca eu nu mai pot sta. Imi completeaza niste foi cu datele HDDurilor si imi zice ca maine dimineata ar trebui sa fie gata. Indraznesc sa il intreb „da’ ce probleme au HDDurile?” si imi raspunde foarte clar si logic cu acelasi accent de Vladimir Putin: „unul este mai dificil de recuperat si altul este foarte dificil”.

Fiind pe deplin linistit de diagnostic ii urez „spor la treaba” si plec.

It’s just a ride

Pentru profani, o recomand pe Irina Margareta Nistor, da’ nu sunt sigur ca are cont pe facebook 😀 . Sau (mai simplu) dati clic pe Citeste mai departe.

The world is like a ride at an amusement park, and when you choose to go on it, you think it’s real, because that’s how powerful our minds are. And the ride goes up and down and round and round and it has thrills and chills and it’s very brightly colored and it’s very loud. And it’s fun, for a while.

Some people have been on the ride for a long time, and they begin to question: ‘Is this real? Or is this just a ride?’ And other people have remembered, and they come back to us and they say ‘Hey! Don’t worry, don’t be afraid – ever – because… this is just a ride.’ And we kill those people.

‘Shut him up! We have a lot invested in this ride! Shut him up! Look at my furrows of worry; look at my big bank account, and my family. This has to be real.’

It’s just a ride. But we always kill those good guys who try and tell us that – ever notice that? – and we let the demons run amok. But it doesn’t matter, because… it’s just a ride, and we can change it any time we want. It’s only a choice. No effort. No worry. No job. No savings and money. Just a choice, right now, between fear and love. The eyes of fear want you to put bigger locks on your door, buy guns, close yourself off. The eyes of love, instead, see all of us as one.

Here’s what we can do to change the world, right now, into a better ride. Take all that money we spend on weapons and defense each year and, instead, spend it feeding, clothing and educating the poor of the world, which it would do many times over – not one human being excluded – and we can explore space together, both inner and outer, forever. In peace.
Continue reading

Ordine in dezordine

Cine nu intelege titlul ar trebui sa imi viziteze camera.
Un birou destul de mare cat sa incapa o tastatura, un maus, unitatea, monitorul, scannerul si boxele 5.1 dar foarte mic pentru restul de… chestii diverse puse gramada unele peste altele. Hartii, brichete, pixuri, CDuri, incarcatoare, ambalaje goale de la castile cu microfon atarnate ocazional de coltul monitorului, imprimanta laser si nu in ultimul rand… praful permanent. Nu mult dar atat cat sa isi faca simtita prezenta si sa ii dea de lucru unei lavete galbene parasite in etajera de langa birou.

Continue reading

© 2019 Din PTM în .ro

Theme by Anders NorenUp ↑