Etichetă: protest social

În plata domnului

young boy yellingPe data de 29 decembrie 2013 se va desfășura un protest ce are ca scop oprirea finanțării cultelor religioase din bugetul de stat. Există chiar și un eveniment pe Facebook, creat special pentru asta.

Sunt 18.300 de biserici în România (sursa), ceea ce înseamnă 0.096% din numărul total al populației României (sursa). Mai exact, o biserică există la 960 de persoane, ceea ce, din punctul meu de vedere, este cam mult.

„Cam mult” pentru că nu toți credincioșii se duc la biserică în același timp, deci rămâne loc destul oricând, pentru cei prezenți la slujba de duminică. În plus, bisericile și membrii lor nu (știu cu ce) contribuie la bugetul de stat. Dacă mai adaug și că ceea ce ia popa în mână nu se pupă cu ceea ce scrie pe chitanța pe care ți-o înmânează (dacă ți-o înmânează), atunci avem o formă perfectă de evaziune fiscală, cu voia statului.

O să vă zic aici ce am spus și pe pagina evenimentului anterior menționat:

0,68% dintre români s-au declarat atei sau fără religie (sau nu au declarat religia deloc) la recensământul din 2011. Asta înseamnă 129.867 de persoane. Cei care nu și-au declarat religia sunt 84.753. Deci ar fi 45.117 45.114 de oameni convinși de ideile lor.

UPDATE: Pentru corectura din paragraful anterior îi mulțumesc din inimă unui bine-cunoscut comentator de Facebook, „Baraka B. Skulls” – pe numele lui de scenă, care a ținut să mă atenționeze că am scris un articol cu date greșite. (sursa)

E nevoie de 25.000 de semnături pentru înființarea unui partid și o garanție de 150.000 lei. Asta înseamnă o contribuție de 6 lei din partea fiecărui membru semnatar.

La protest vor fi cel mult 200-300 de persoane. Ați înțeles?

Keep Calm și Zi „Amin”!

Prostia la putere!

În ţara unde nici iarna nu vine, unde furtul este considerat calitate, alături de prostie şi „şmecherie“, în această ţară câteva mii de oameni nu contează!

Nu contează ce probleme au, ce îşi doresc pentru ei şi familiile lor. Oamenii contează doar atunci când au ştampila în mână sau când semnează pentru ca EI să ajungă acolo, sus!

Strigăm prea încet sau suntem conduşi de oameni cu deficienţe de auz. Totuşi, avem nevoie de un lider, pentru că altfel nu avem direcţie proprie, circulăm pe unde vedem cu ochii. Sau cel puțin așa se crede… Cineva din piață m-a oprit să mă atenționeze că balconul facultăţii de geografie este gol şi în acestă nouă zi de proteste. Că acolo este nevoie de o voce care să se facă auzită! Că acolo este nevoie de oameni care să transmită vocea poporului către toţi cei care o ignoră cu nesimţire în aceste zile.

Protestatarii doresc o altă clasă politică, una care să le demonstreze că mentalitatea şi spiritul comunist au murit odată pentru totdeauna. Picătura care a umplut paharul cu nemulţumiri a scos oameni în stradă. Cei cărora nu le-a ajuns cuţitul la os privesc pasiv televiziunile imparţiale ce transmit imagini din marile oraşe ale ţării, imagini alese cu scopul creşterii ratingului şi nu prezentării realităţii din stradă.

Oamenii politici din actuala clasă politică sunt priviţi cu o totală lipsă de încredere, aceştia nedemonstrând adevărate calităţi de lideri de opinie, în toţi cei 22 de ani ce au trecut de la teoretica moarte a mentalităţii comuniste din România.

În repetate rânduri s-a cerut înlocuirea clasei politice actuale cu una nouă şi care să reprezinte interesele românilor, care să le apere drepturile şi să le ofere necondiţionat drepturile garantate prin Constituţie.

Nu este important câţi oameni ies în stradă în aceste zile, ci mesajul pe care aceştia îl transmit către conducerea mută şi surdă a acestei ţări. Se doreşte plecarea de la conducere a actualului preşedinte, a guvernului cât şi redirecţionarea unui procent mai mare către domeniile ce vizează cultura şi sănătatea, domenii slab finanţate de către stat, în comparaţie cu cele ce sunt folosite ca armă împotriva cetăţenilor, de către putere.

Jandarmeria nu funcţionează conform legii, poliţia este coruptă şi justiţia aruncă oameni nevinovaţi în închisoare, în timp ce protejează criminali doar pentru că aceştia fac parte din acoliţii celor de sus.

Dacă protestele din stradă vor schimba, cu adevărat, România, atunci acest pas va trebui folosit cu multă atenţie pentru a evita revenirea la putere a figurilor din fostul regim comunist.

Nu trebuie şters cu buretele faptul că figuri din actuala scenă politică au susţinut (sau chiar făcut parte) din grupul celor ce, direct sau indirect, au fost părtaşi ai mineriadelor.

Deschideţi ochii şi gândiţi liber! Pentru o Românie unită!

Să facem un protest anti-manele!

Inițiativele astea cu protest împotriva manelelor mi se par foarte puerile. În plus de asta, sintagma „antimanele” nu mi se pare deloc realistă.

De ce nu „antilambada”, „antiprotv”, „antiromtelecom”, „antirid”, „antișoc”, „anti-goblenuri-cu-pisicuțe” și „anti-bibelouri”? De ce nu „anti-scuipat-pe-jos”, „anti-câinii-ce-se-cacă-pe-trotuar-și-stăpânii-lor-nu-strâng-după-ei”, „anti-moși-libidinoși-care-pun-mâna-pe-fundul-fetelor-în-tramvai”, „anti-criminali-care-scapă-nevinovați”, „anti-cretini-care-își-lasă-alarma-setată-pe-modul-sensibil-la-mașină”, „anti-puști-cordiți-care-conduc-cu-200-la-oră” sau „anti-politicieni-grobieni-care-votează-la-două-mâini”?

Nu produsul este de condamnat ci comportamentul nociv individual asociat produsului respectiv! Și chiar! Dacă ești anti, ce o să faci? Te dai cu fundul de pământ în semn de protest? Dacă vrei să dai un exemplu, poți să încerci ca tu să fii altfel decât cei împotriva cărora protestezi și asta nu neapărat ostentativ.

Sincer să fiu, manelele îmi provoacă aproape tot atâta greață cât R&B-ul contemporan. Cu ce e o manea mai rea decât – să zicem – tipicul „te iubesc / te doresc / simt că-nnebunesc” al agaricilor auto-intitulați „trupe” sau „formații” ce se perindă pe ecranele TV? Țăranii cu ghiuluri la mână și lanț de aur la gât mă deranjează vizual cam tot atât cât mă deranjează și panaramele de mall (cine zicea de „proasta de mall”, ca specie?). Alegeți: Guță sau Moga? 3 Sud Est sau Taraful din Clejani? Bamby sau Daniela Gyorfi? Andreea Bălan sau Minodora la Maxim? Fizz sau Vali Vijelie? Beyonce sau Britney Spears? Iliescu sau Vadim? Să fim serioși!

Alegeri imposibile, deși, dacă mă gândesc bine, dl. Adrian Copilul Minune (sau cum i-o mai zice acum) mi se pare cu mult mai mult bun simț în sinceritatea lui naivă – de a nu pretinde nici o clipa că este altceva decât ceea ce este – ca dl. Irinel Columbeanu care, „dragăăăăă, are bibliotecă în Rolls să mai citească pe drum, când merge muult”. De ce aș prefera unui manelist agramat ca dl. Vijelie, un intelectual rasat ca dl. Mutu care – „tu, îți jur” – citește Dostoievski?

Pe mine unul nu mă deranjează manelele. Nu mă deranjează nici pseudo-muzica-folclorică de căcat gen „Etno TV”. Nu mă deranjează nici un tip de muzică. Mă deranjează indivizii care dau muzica tare, în general. Mă deranjează invadarea spațiului meu intim.

Dacă asculți Mozart cu sonorul la maxim, mi se pare că ești la fel de grobian ca cel care ascultă Vali Vijelie cu sonorul la maxim. Nu ești cu nimic mai domn.

Nu faptul că îți pui „JAF” sau „SEX” pe numărul de la mașină mă deranjează sau faptul că ți-ai făcut tunning la Dacia 1300. Sau că ai CD-uri agățate de oglinda retrovizoare ca să derutezi radarul și 3 ursuleți atârnați de bord lângă carnețelul cu femei goale și icoana cu Iisus. Din partea mea, pune-ți ce vrei! Fiecare cu gusturile lui…

Mă deranjează când conduci ca un dobitoc, când îmi tai calea, când nu te asiguri și ești cât pe ce să mă lovești, când mă claxonezi ca tâmpitul (ce, crezi că dacă o să mă claxonezi tu, nu o să mai fac stânga?), mă deranjează când îți arunci pachetul de țigări pe geam, mă deranjează când tai coada la semafor pe linia de tramvai și apoi încerci să te bagi în rând, tăindu-mi calea sau când țoapa de lângă tine (altfel, îmbrăcată de la Dior) îmi arată degetul mijlociu după ce te-am făcut atent că trebuia să îmi dai prioritate de dreapta.

Nu mă deranjează atât de mult că e din ce în ce mai greu să găsești un locșor de camping sau picnic care să nu fie invadat de oameni. În definitiv, toți avem dreptul la un pic de iarbă verde. Mă deranjează că nesmțiții își lasă gunoaiele aruncate și strică natura ca un roi de lăcuste, că își scrijelesc numele pe copaci, că fac focul în pădure, că rup stalagmite din peșteri etc. Nesmțiții ăștia nu sunt toți „maneliști”. Sunt și oameni cu pretenții, „les nouveaux riches” cărora li se permite orice, băieței cu facultăți și scoli înalte dar cu creierele pustii, fetite premiante, vedete locale cu aere mondiale, etc.

Continuu să cred că lumea nu o poți schimba decât schimbându-te pe tine însuți. Cu toate astea, urlând singur în pustiu nu aduce tocmai o schimbare iar când haita nu te susține, tot ceea ce vei obține în urma urletului va fi o răgușeală soră cu moartea!

Și da! Protestez împotriva acestui articol, pe care îl consider inutil pentru majoritatea cititorilor. Din păcate, cei cărora le-ar fi util, nu citesc acest blog.

Articol revizuit și completat, preluat din „Să dăm Mozart la tot cartierul” de pe sictir.org

© 2019 Din PTM în .ro

Theme by Anders NorenUp ↑