Etichetă: RATB (page 1 of 2)

România într-un tramvai

we-love-to-entertain-youTramvaiul 36. Pe la ora 18:43 ar trebui să ajungă în stația Șoseaua Colentina, în drumul său către Republica. Ajunge 3 minute mai târziu. Acceptabil, nu am pretenția unui transport ca afară. Știu că prețul călătoriei pe care o plătesc atunci când validez cardul RATB este de vreo 4-5 ori mai mic decât cel real. Au avut grijă candidații la Primăria Generală să mă anunțe de asta și să-mi fie, practic, rușine că abuzez de bunăvoința statului, pentru că îmi face cinste cu diferența de câțiva lei.

Nu-i nimic. Mă resemnez și mă urc în tramvai. Validez cardul și îmi fac loc, în picioare, lângă geam. Nu merg mult, doar câteva stații.

Pe scaunele de lângă prima ușă stau vreo 5 indivizi, un pic bronzați (doar e soare și frumos afară!), fiecare dintre ei cu cel puțin 50% mai multă greutate ca a mea și tot atâta masă musculară, care încântă prima jumătate de tramvai cu melodii de pe meleaguri hinduse, dar și autohtone, prin intermediul difuzorului de smartphone, cu volumul la maxim.

Mă uit în jur… liniște și pace. Locuitori ai Capitalei care par împăcați cu situația și neclintiți din poziția regulamentară, recomandată chiar de către RATB: „în timpul călătoriei, vă rugăm să vă țineți de bare”. Chapeau!, ce să zic? Democrație pe pâine: nu deranjăm pe cel din jur, dacă asta e plăcerea lui. Chiar dacă plăcerea înseamnă distorsiunile unui difuzor de câțiva miliwați, din care orăcăie câte un cantautor cu nume de mezel, fenomen meteorologic sau te-miri-ce altceva…

Mă simt deranjat și stresat, în același timp. Dreptul meu „la o călătorie civilizată” (conform RATB) este deranjat de acele sunete, prin urmare zic să îmi expun punctul de vedere, orice ar fi. Îmi scuip în sân, zic de câteva ori „slavă ție, Zeu Soare!” și încep să vorbesc cu maestrul de ceremonii:

– Auzi?! (…) Auzi?!

Maestrul de ceremonii se uită la mine și încearcă un „Ăă?”.

– N-ai căști?, zic.

– Ăă?!

– N-ai căști?, repet. (Cine știe? Poate chiar avea și uitase să le introducă în orificiu…)

– Dă ce? Deranjează pe cineva?

– Da, deranjează.

– Ă? Pe cine?

– Pe lumea din tramvai.

– I-auzi. Ascult cum vreau io. Ia uite la el, mă! Ce să-ți zic…

Deranjează, nu deranjează, îl las în pace, că deh… Oricum nu ar fi înțeles ideea. În plus, cel puțin aparent, eram un singur revoltat dintr-un întreg tramvai, deci o minoritate. Și cum, în democrație, minoritatea se supune majorității, am zis că, poate, ritmurile hinduse sunt la modă și pe placul celorlalți participanți la călătoria mea (a noastră, de fapt), de câteva stații, cu tramvaiul 36.

Măcar a dat volumul mai încet, în primă fază, după care l-a oprit de tot. Ceilalți călători, în frunte cu vatmanul, au fost, în tot acest timp, niște canapeliști. Păreriști de canapea. Înțelegeți voi…

Abonament RATB, cu minute incluse

E plină piața de abonamente cu minute incluse, de la câteva zeci până la sute sau mii de minute, care mai de care la super-mega-extra-ofertă!

Unul dintre acești super-mega-extra-ofertanți este RATB, care vine cu un abonament cu minute incluse. Pe limba lor ăsta se numește „bilet unic„.

Acest bilet unic este valabil atât pe RATB, cât și pe Metrorex, ceea ce este (nu-i așa?) o încurajare destul de puternică, pentru a te face să călătorești în lungul și latul Bucureștilor.

Biletul unic este valabil 60 de minute și costă 5 lei. Mai exact, dacă ai de luat tramvaiul dintr-un capăt în celălalt al orașului, acest bilet unic îți asigură fix o călătorie! Dacă preferi metroul, biletul îți asigură cel mult (cu noroc chior) 2 călătorii (dus-întors). Asta doar dacă te duci undeva doar ca să ai de ce te întoarce.

Un alt tip de bilet cu minute incluse este cel cu 10 călătorii de câte 60 de minute fiecare. 30 de lei.

Pentru că cunosc un exemplu din proprie experiență, vă garantez că aceste bilete sunt mai mult decât inutile! Consider că aceste bilete sunt o jignire la adresa clienților RATB. Exemplul cel mai bun ar fi tramvaiul 36, care circulă, conform răspunsului oficial pe care l-am primit din partea RATB, astfel:

In linia 36, tramvaiele sunt programate sa circule la un interval de 15-18 minute la orele de varf si la un interval de 25 minute, in restul zilei.

Desi, toate liniile de transport in comun de suprafata functioneaza in baza unor grafice stabilite dupa criteriile prezentate mai sus, exista multi factori care pot perturba procesul de transport, traficul rutier general – deosebit de aglomerat, defectiuni ale mijloacelor de transport, conditiile meteo, lucrarile edilitare, semafoarele defecte, un flux de calatori mai mare la un anumit interval orar, un accident, restrictii de circulatie. De aceea exista situatii cand pe liniile care strabat artere solicitate, cum este si cazul liniei 36, inregistram disfunctionalitati in programul de circulatie si  intarzieri.

Prin urmare, vă rog să mă lămuriți care e rolul acestui bilet unic? Cine l-ar folosi, cui îi este util? Mie nu.

RATB - Abonament 60 minute

Se pare că totuși se mișcă ceva în RATB!

Uneori, atunci când ai impresia că asta este țara nimănui, România – țară de vis, țară în care locuim, are și părțile ei (măcar aparent) bune.

Așa se face că, în urma unei reclamații către RATB, am primit un răspuns oficial cât și descrierea rezolvării problemei reclamate.

Nu o să revin asupra subiectului deoarece v-am povestit despre cum autobuzul nu a oprit în stație și despre șoferul ce nu-și cunoaște atribuțiile de serviciu.

Prin urmare, iată că răspunsul a sosit. După fix 13 zile! Și arată cam așa:

Nr.inreg:53009/15.10.2012

Stimate Domn Serban Paun,

Referitor la sesizarea dumneavoastra transmisa Regiei prin intermediul postei electronice, va comunicam urmatoarele:

In urma verificarii facute in data de 02.10.2012 soferul autobuzului a fost identificat si convocat in comisia de disciplina.

Soferul a fost atentionat privind respectarea sarcinilor de serviciu.

Ne cerem scuze pentru disconfortul creat.

Cu stima,

Constantin Tobescu

Sef Birou Relatii cu Publicul

De remarcat faptul că șoferul a fost atenționat privind respectarea sarcinilor de serviciu. Altfel spus, i-a durut în cur de reclamația mea și s-au făcut că iau măsuri.

Data viitoare filmez! Dar ați face bine să reclamați și voi de fiecare dată când vi se întâmplă astfel de probleme. Altfel o să creadă că suntem puțini și indiferenți. Ceea ce nu suntem, nu-i așa?

Vreau să plătesc călătoria cu RATB, nu amenda!

Circul foarte des cu transportul în comun. Atât cu Metrorex cât și cu RATB. Despre Metrorex v-am mai spus ce nemulțumire am. Azi vă spun despre RATB.

Îmi plătesc călătoria, așa cum mi se pare normal și la fel de normal mi se pare ca, în schimbul abonamentului de călătorie (fie el bilet de o zi, o săptămână sau abonament lunar) să primesc servicii decente.

Nu! Nu am pretenția să primesc condiții de lux și nici să mi se curețe scaunul cu un șervețel umed, înainte de a mă așeza pe el pentru că pot face și singur asta!

În schimb, am pretenția ca cel care prestează serviciul (pe care eu îl plătesc) să respecte regulamentul de funcționare al companiei care îl plătește și care îi asigură un salariu din banii călătorilor, deci și din ai mei.

Mi s-a întâmplat de mai multe ori, pe cursele de noapte, să mă lovesc de diverse probleme.

1. Prima ar fi programul acestor curse, uneori nefiind respectat. De multe ori mi s-a întâmplat să ajung cu 5 minute mai devreme în stație și să aflu că autobuzul a plecat deja! Nu-i nimic. Mersul pe jos face piciorul frumos și nici nu fac mult până acasă – doar vreo 30 de minute.

2. Deși pe site-ul oficial RATB, secțiunea Trasee de noapte, scrie

Controlul titlurilor de călătorie se efectuează de către conducatorii de vehicule

am observat că, ocazional, în autobuze se urcă 2-3 controlori ce verifică titlurile de călătorie. Cu ce drept? Nimeni nu știe!

3. Mi s-a întâmplat chiar în urmă cu o oră să vin cu un autobuz de noapte și să fiu nevoit să alerg după el. În primul rând – la urcare: deși eram în stație, așteptându-l, a trecut pe lângă mine. A trebuit să strig STAȚIEEEEEE ca să își aducă aminte șoferul că este șofer și că e în timpul serviciului, nu în croazieră prin București.

În al doilea rând – la coborâre: stăteam la prima ușă (de lângă șofer) și autobuzul trece de stația unde trebuia să cobor. Îi repet strigătul STAȚIEEEEEE și îmi spune pe un ton ridicat că „nu sunt obligatoriu să opresc” (citat exact). N-o fi el obligatoriu să oprească atunci când se plimbă cu mașina personală, dar când transportă călători și nu cartofi, trebuie pentru că-i musai! Altfel, domnișoara de la numărul de telefon INFO RATB 021-9391 nu mi-ar fi dat dreptate.

Foarte important de precizat este faptul că, în acel autobuz, nu funcționa calculatorul ce indică traseul. Mă întreb dacă are sau nu legătură cu scrierea în jurnalul de traseu a opririlor (stațiilor) și a traseului propriu-zis pe care acel autobuz l-a făcut. Dacă am dreptate, șoferul nu va putea fi verificat pentru a proba că cele de mai sus s-au întâmplat sau nu.

4. Înțeleg că suntem un popor de nesimțiți, care nu se poate educa nici în 100 de ani, dar asta nu înseamnă că trebuie să suport jegul altora pe scaunele din autobuze, oamenii străzii care miros a de toate – de la aurolac la rahat, șoferi temperamentali și casierițe ce nu-și cunosc atribuțiile. Deci, dragi directori RATB, luați dracului niște măsuri și oferiți condiții decente de călătorie, mai spălați și voi autobuzele alea și poate că, dacă veți face asta, Andrei (și alții ca el) și-ar plăti călătoria de fiecare dată și nu ar mai spune că au luat amendă. Eu zic că se poate.

În încheiere vă spun că am făcut reclamație la RATB (adresa de mail o găsiți pe site-ul oficial RATB) ceea ce vă sfătuiesc să faceți și voi ori de câte ori vă loviți de astfel de probleme.

Altfel nu se va rezolva nimic, în veci!

Românii sunt cei mai buni!

Încă din primele zile ale existenței acestui popor, pe aceste pământuri, românii (fie ei daci, traci, huni sau alte nații din care ne tragem) au fost cei mai tari!

I-au bătut pe turci de le-a sunat apa-n cap! I-au bătut și pe unguri și pe marele URS.

Și niciodată nu au pierdut ocazia de a se bate cu pumnii în piept și de a se lăuda la toate neamurile cu realizările lor!

Am inaugurat zeci de km de autostradă, am făcut pasarele peste centură, am făcut poduri și revoluție, alegeri libere și șaormicării. Ce tari suntem, nu-i așa?

Cu toate astea, realizările noastre, ca nație, se aseamănă foarte mult cu o ejaculare precoce sau chiar cu un act fără finalizare. O foarte mare parte din ceea ce „se face”, nu se finalizează sau se face doar de ochii soacrei din vest.

Pentru a ilustra mai bine cele relatate mai sus (vai, ce clișeu poate fi formularea asta!), am atașat o imagine. Este vorba de un centru RATB de unde se pot cumpăra bilete de călătorii și/sau alimenta cardurile Activ. Având în vedere că biletele de călătorie s-au scos din producție de mai bine de 5 luni, singura posibilitate a cetățeanului este de a folosi aceste carduri.

Ca orice card, el se „încarcă” trecându-l printr-un dispozitiv asemănător cu POS-urile. Așa cum orice dispozitiv electronic funcționează cu energie, tot așa funcționează și dispozitivul RATB.

Acum să revenim la cele spuse la începutul articolului: de ce căcat te-ai apuca să implementezi un astfel de sistem, dacă nu îi asiguri funcționarea permanentă? Oare cât de mult ar fi costat o baterie care să îl alimenteze și un stick de internet, conectat la el?

De exemplu, băieții ăștia utilizează dispozitive ce măsoară zgomotul și câștigă o pâine din ele! Credeți că și-ar pune în pericol afacerea utilizând niște dispozitive care să nu mai funcționeze atunci când sunt deconectate de la curent? Păi, nu! Pentru că aparatele respective au baterie încorporată și placă de rețea wireless pentru conectarea la Internet.

De ce ei pot și RATB nu? Pentru că ei știu că afacerea lor reprezintă pâinea de pe masă. RATB a rămas în același stadiu de companie de stat. De stat degeaba! Degeaba anunți modernizarea mijloacelor de transport în comun, dacă în ele vom găsi același miros permanent de rahat, aceiași călători fără bilet, aceleași persoane ce fac scandal și – nu în ultimul rând – aceiași controlori cu frică de anumite persoane. Dar mărești prețurile pentru că așa îi stă bine românului cu gândire imbecilă: „Se vinde? Măresc prețurile ca să fac burta mare!”.

Un comunist decedat, pe numele său Saul Bruckner, spunea că „pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani”. E greu să schimbi mersul lucrurilor, dar e și mai greu să schimbi mentalități. Din păcate, fraza asta ar putea fi valabilă multe decenii de acum încolo…

« Older posts

© 2019 Din PTM în .ro

Theme by Anders NorenUp ↑