Încă din primele zile ale existenței acestui popor, pe aceste pământuri, românii (fie ei daci, traci, huni sau alte nații din care ne tragem) au fost cei mai tari!

I-au bătut pe turci de le-a sunat apa-n cap! I-au bătut și pe unguri și pe marele URS.

Și niciodată nu au pierdut ocazia de a se bate cu pumnii în piept și de a se lăuda la toate neamurile cu realizările lor!

Am inaugurat zeci de km de autostradă, am făcut pasarele peste centură, am făcut poduri și revoluție, alegeri libere și șaormicării. Ce tari suntem, nu-i așa?

Cu toate astea, realizările noastre, ca nație, se aseamănă foarte mult cu o ejaculare precoce sau chiar cu un act fără finalizare. O foarte mare parte din ceea ce „se face”, nu se finalizează sau se face doar de ochii soacrei din vest.

Pentru a ilustra mai bine cele relatate mai sus (vai, ce clișeu poate fi formularea asta!), am atașat o imagine. Este vorba de un centru RATB de unde se pot cumpăra bilete de călătorii și/sau alimenta cardurile Activ. Având în vedere că biletele de călătorie s-au scos din producție de mai bine de 5 luni, singura posibilitate a cetățeanului este de a folosi aceste carduri.

Ca orice card, el se „încarcă” trecându-l printr-un dispozitiv asemănător cu POS-urile. Așa cum orice dispozitiv electronic funcționează cu energie, tot așa funcționează și dispozitivul RATB.

Acum să revenim la cele spuse la începutul articolului: de ce căcat te-ai apuca să implementezi un astfel de sistem, dacă nu îi asiguri funcționarea permanentă? Oare cât de mult ar fi costat o baterie care să îl alimenteze și un stick de internet, conectat la el?

De exemplu, băieții ăștia utilizează dispozitive ce măsoară zgomotul și câștigă o pâine din ele! Credeți că și-ar pune în pericol afacerea utilizând niște dispozitive care să nu mai funcționeze atunci când sunt deconectate de la curent? Păi, nu! Pentru că aparatele respective au baterie încorporată și placă de rețea wireless pentru conectarea la Internet.

De ce ei pot și RATB nu? Pentru că ei știu că afacerea lor reprezintă pâinea de pe masă. RATB a rămas în același stadiu de companie de stat. De stat degeaba! Degeaba anunți modernizarea mijloacelor de transport în comun, dacă în ele vom găsi același miros permanent de rahat, aceiași călători fără bilet, aceleași persoane ce fac scandal și – nu în ultimul rând – aceiași controlori cu frică de anumite persoane. Dar mărești prețurile pentru că așa îi stă bine românului cu gândire imbecilă: „Se vinde? Măresc prețurile ca să fac burta mare!”.

Un comunist decedat, pe numele său Saul Bruckner, spunea că „pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani”. E greu să schimbi mersul lucrurilor, dar e și mai greu să schimbi mentalități. Din păcate, fraza asta ar putea fi valabilă multe decenii de acum încolo…