Aveam un vis. Visam că România era integrată spiritual în absolut. Visam că eram parte din cei 300.000 de aleși ai lui Iehova și ciocăneam sistematic la ușile oamenilor să le aduc fericirea. Aveam o insignă în piept și mă chema Elder Răzvan. Tocmai migrasem de la Biserica Scientologică la Adevărata Biserică, cea a lui Iehova. Aproape că mă pocăisem și îmi uitasem trecutul yoghin. Uitasem și dragostea absolută pe care o cunoscusem alături de domnișoarele Tantra: Tantra Ștefania, Tanța Petronela și Mantra Cerasela.
Cioc, cioc, poate răspunde cineva. Nu răspunde. Mă uit în spate după cei care mă urmaresc. Știu că mi-au implantat un microfon sub piele încă de când mi-am început cariera la clubul de yoga. Era cât pe ce să ating absolutul și să intru direct în Nirvana pe poarta principală, dar m-am oprit într-un pom în timp ce încercam Lotusul pe scaunul de la mașină. Voiam să meditez ca să îndepărtez meteoritul care urmează să se izbească de Terra și să aducă sfârșitul lumii. Mergeam cu 65 la oră. Eram în drum spre Costinești, la tabăra de meditație. Am meditat după aia o vreme prin spital, la blondele de la nudism, dar tocmai când doctorul îmi spunea că trebuie să îmi amputeze un picior, a venit cineva de la Biserica Scientologică și mi-a adus speranța. Totul era clar: Dumnezeu urma să vină călare pe un OZN și să îmi aducă pacea. Urma să mă ia la el, într-o navă spațială cu transmisie automată, făcută special pentru cei cu un singur picior. A venit și un predicator. Mi-a pus mâna pe frunte și – miracol – m-am vindecat. Aleluia. Puteam să umblu (dacă vreți să îl chemati și dvs. sunați la 897.5656, 100.000 de lei pe minut, primele 20 de secunde netaxabile). Am început să mă duc regulat la biserică.
Și-au dat recent cu părerea: