Aveam în școală niște momente când îmi alegeam special anumite ustensile de scris. De exemplu, observam că atunci când scriam cu pixul favorit, scrisul era mai frumos și mai ordonat. Atunci când, dintr-un motiv sau altul, nu-l aveam la mine, scrisul meu arăta precum un EKG făcut în grabă! 😆

Astăzi nu mai am problema asta, mai ales din cauza faptului că nu am mai scris de ceva timp cu orice pe orice. În afară de semnătura pentru diverse acte și câteva rânduri cu adresa, numele și data, nu țin minte să fi scris foarte recent mai mult de câteva rânduri. Trist. Cel puțin așa mă simt eu când mă gândesc la asta.

Continue reading