Ted 2 (2015)Să vorbești cu jucăriile este ceva normal, mai ales când activitatea ta de zi cu zi presupune trezit, mâncat, julit genunchii prin spatele blocului ori jucat frunza și sticluța.

Jucăriile mele erau mașinuțele. De plastic sau de fier (lux, nenică!) – nu conta! „Vruuum, vruuum!” făceau ele pe modelul covorului din sufragerie, proaspăt inaugurat ca infrastructură de drumuri naționale și autostrăzi. Când eram copil, jucăriile de pluș aproape că nu existau. Aveam clasica basculantă tricoloră, câțiva călăreți cărora le rodeam cozile și creioanele colorate, ce-mi foloseau la exteriorizarea simțului meu artistic, pe pereții camerei, spre marea surprindere a părinților, atunci când își dădeau seama că sunt nevoiți să-l cheme din nou pe nenea care ne-a văruit casa.

Ted 2 este acel film pe care nu ți-ai dori să-l vadă copiii tăi. Este acel film în care bucuriile copilăriei prind viață. Viață de adult. Dacă ați văzut prima parte, probabil că știți deja la ce să vă așteptați: același ursuleț de pluș, cu aceleași obiceiuri mai mult sau mai puțin legale și același limbaj colorat, pe care, din nou, nu ai vrea să-l audă copiii tăi.

Continue reading