Ca locuitor al Bucureștiului de ceva timp, ca locuitor al acestui oraș care-mi este și natal, și prieten de-o viață, mă simt jignit aflând că există intența ca Tudor Gheorghe să fie numit cetățean de onoare al Capitalei.

Nu, nu din cauză că a votat cu Ponta (asta este doar o motivare penibilă a unor jurnaliști asemenea). Nu e treaba mea să știu neapărat cine cum gândește (și dacă o face), ci e treaba mea ca acel cetățean de onoare al orașului meu să aibă exact ceea ce spune în titulatură: onoare. Dar cum poți să fii numit astfel când tu îți folosești cariera muzicală ca pe o doamnă ușoară, politizând-o într-un mod atât de josnic, cum o face și biserica, și cei care oferă „cadou” găleți și alte „suveniruri” electorale?

Dincolo de asta, nu cred că Tudor Gheorghe dă dovadă de un caracter integru și o coloană vertebrală cu care să se mândrească. Dincolo de scenă și de cobza pe care o ține în mână, acest individ este departe de a fi demn de titulatura de „cetățean de onoare”, pe surse știu că profită de oameni și de venitul său de artist (cel de pe hârtie), pentru a obține foloase necuvenite, evident prin apelul la sentimentalisme ieftine.

Continue reading